România la răscruce, după 15 ani jumate de „fesenismo-pesedism” şi 13 ani jumate de „cederismo-pedelismo-penelism”

Au trecut 29 de ani de când am păşit timid pe culoarul postdecembrist al democraţiei. De când am învăţat şi noi să dăm cu ştampila, ce-i drept mai cu poftă în anii 90, mai în sictir după 2000 şi mai aprig în ultimii ani.

România a avut două culoare mainstream să le spunem aşa. Unul pe stânga şi unul pe dreapta.  Unul pe care l-am botezat ca fiind socialism, nepot al comunismului şi unul ca istoric, anticomunism, anticorupţie, antipesedism într-un final.

Judecând la rece cei 29 de ani de după momentul decembrie 1989, remarcăm faptul că ambele culoare au fost cam ocupate bară la bară cu guvernarea, cu o diferenţă de 2 ani, avantaj pentru stânga. Dar dacă punem în balanţă că la nivel de preşedinte, dreapta are 19 ani Cotroceniul faţă de 10 ai stângii, cele două curente au ocupat egal puterea executivă a României, indiferet de cum s-au numit.

Adică după 29 de ani, cele două forţe politice sunt responsabile în egală măsură de „parcursul, dezvoltarea, corupţia, eşecurile, reuşitele” României. Nici stânga şi nici dreapta nu au fost mai breze şi nu se poate imputa exclusiv uneia din ele, starea de lehamite pe care o avem.

Adică niciun partid poiltic din România nu este fată mare. Şi vom vedea de ce:

Să luăm pe rând guvernările şi ce au rămas ca aminitiri în mentalul meu, cel puţin, nu mă hazardez să spun colectiv.

 

1990 – 1991 Guvernare STÂNGA, a FSN – mineriadele, atât cele violente din 1990 cât şi ultima care a pus capac premierului Roman. 

1991 – 1992 Guvernare tehnocrată asumată de STÂNGA dar şi cu miniştri PNL. Cifrele seci pe care le prezenta săptămânal Theodor Stolojan (limitarea valutei, inflaţie galopantă, preţul unei Dacii ajnsese echivalentul unui televizor color)

1992 – 1996 Guvernare de STÂNGA (Nicolae Văcăroiu), patrulaterul sau pentagonala roşie, în jurul FDSN-ului lui Iliescu. Evul Mediu al Economiei Româneşti. Falimentul intreprinderilor de stat, stagnare economică sau mai degrabă declin. Inflaţie cu 2 cifre, credite neperfomante traduse în falimentul ulterior al mai multor bănci de stat.

1996 – 1997 Guvernare de DREAPTA, eşecul contractului cu România, continuarea declinului economiei, scandalurile din Coaliţie COCOPO, nepoţeii lui Diaconescu, Galbeni, Ţepelea. Începutul negocierilor de aderare la UE

1997 – 1999 Guvernare de DREAPTA, cu Radu Vasile premier. Guvernare anonimă, presiunea UDMR pentru autonomie şi şantajul PNL de ieşire din CDR. Poziţionare alături de NATO în conflictul din fosta Iugoslavie. 

1999 – 2000 Guvernare de DREAPTA cu premier independent (Mugur Isărescu), măsuri fiscale şi pentru prima dată în 10 ani, economia începe vag să crească.

2000 – 2004 Guvernare de STÂNGA, Adrian Năstase. Anii privatizărilor dubioase ale resurselor României. Petrol, gaze, curent. Afacerea Bechtel. Economia începe să crească. Se nasc baronii locali ai PSD. 

2004 – 2007, Guvernare de DREAPTA, Alianţa DA cu Tăriceanu premier. Scandaluri preşedinte premier, crearea DNA, suspendarea preşedintelui, soluţia imorală cu Voiculescu, ba aliat, ba duşman. 

2007 – 2008, Guvernare de DREAPTA, cu PNL, premier Tăriceanu. Risipă bugetară, măriri nesustenabile, o intrarea în criza mondială cu pantalonii pe vine. Guvern minoritar sprijinit tacit de PSD în parlament. Un fel de proto-USL.

2008 – 2009, Guvernare HIBRID* , cu Emil Boc premeier (PSD şi PDL), conflicte pe funcţii, împărţirea portofoliilor, rupere şi moţiune de cenzură, primul guvern care cade sub această formă.

2009 – 2012 Guvernare de DREAPTA, cu Emil Boc premier: politică de austeritate, tăieri de salarii, închideri de spitale, naşterea baronilor PDL

2012, Guvernare de DREAPTA 2 luni, cu Mihai Răzvan Ungureanu. Guvern dărâmat rapid. 

2012 – 2014 – Guvernare HIBRID*, USL cu premier Victor Ponta. Măsuri economice de reparare, conflicte cu preşedintele, suspendare de preşedinte, conflicte cu PNL, pe tema numirii lui Kovesi, ieşirea PNL de la guvernare

2014 – 2015 Guvernare de STÂNGA, cu premier Victor Ponta. Conflicte cu preşedintele, Colectiv, demisie cabinet

2015 – 2016 Guvernare TEHNOCRATA asumată de DREAPTA cu premier Cioloş. Un guvern şters, anonim, câteva ordonanţe discutabile. 

2016 – 2017 Guvernare de STÂNGA, premier Grindeanu. OUG 13, proteste civice, Dragnea şi legile justiţiei, guvern demolat prin moţiune de cenzură de către propriul partid, o prmeieră

2017 – 2018 Guvernare de STÂNGA, premier Tudose, conflicte cu Dragnea, demisie pe tema Ministrului de Interne 

2018 – 2019 Guvernare de STÂNGA, premier Viorica Dăncilă, condamnare Liviu Dragnea, stoparea legilor justiţiei, conflicte premier-preşedinte. 

Cam asta este în mare istoricul guvernărilor din România şi a premierilor. Din punctul meu de vedere, asta este clasa politică pe care ne-o merităm. Nu este nicio diferenţa între unii şi alţii, asta este părerea mea.

*guvernările HIBRID le-am împărţit pe jumătate, în contul ambelor forţe politice.

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *