Din veşnicia unei clipe! Șezătoare literară, în amintirea lui Ilorian Păunoiu, la căminul cultural Bunești

Joi, 19 septembrie, la căminul cultural din Bunești, începând cu orele 10.00, va avea loc o șezătoare literară, oraganizată de Biblioteca Județeană Antim Ivireanul în colaborare cu biblioteca și școala gimnazială din comuna Bunești, unde va fi amintit scriitorul Ilorian Păunoiu care a plecat în ”ţara de peste veacuri”.
Trec anii şi eu îmi amintesc tot mai des chipul blând a lui Ilorian, zâmbetul ştrengăresc, ochii mari,curioşi, glasul lui murmurând versul iubirii de Dumnezeu şi de aproapele meu. Este dor, este tristete, este linişte în jur, este lipsa unui sfat, a unui gând, a unui râs cristalin. Ilorian a plecat puţin printre stele, a plecat fără să-şi ia rămas bun de la toţi cei care l-au iubit, care îi rostesc încă numele, cei care încă îl mai aşteaptă la o agapă frăţească, la logodna iubirii cu libertatea. Amintirile răscolesc , momentele frumoase sunt mai tot mai pregnante iar noi nu trebuie să uităm că Ilorian Păunoiu a fost şi rămâne un poet al iubirii, un eseist talentat, un scriitor de valoare. Viața ne așează pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu,ceea ce simțim ştim doar noi şi Bunul Dumnezeu.Ar fi minunat să învățăm să iubim, să iubim până la cer şi înapoi.Pe Ilorian Păunoiu viaţa l-a încercat la o vârstă fragedă, la nouă ani boala necruţătoare ce avea să-i macine trupul şi-a făcut şimţită prezenţa.Dacă l-a început a fost greu cum era şi firesc, încet, încet Ilorian a făcut din durere un scut de apărare. A descoperit adevărata iubire, a învăţat să iubească şi dăruiască cu toată fiinţa sa.Singura modalitate de a ne face viaţa mai bună și mai frumoasă este să conștientizăm greutăţile, să luptăm pentru a ne împlinini visele.Ne putem trezi în fiecare dimineață cu resurse nelimitate de energie și entuziasm, cu speranţe şi dorinţe dacă ne cunoaștem menirea în viață. Lucrurile bune sunt atrase de cei care fac bine, când dăruim tot talentul și devotamentul fiinţei noastre, de fapt, ne asigurăm o experiență mai bogată a vieții, mai frumoasă și mai plină de sens. Singurul lucru pe care-l luăm cu noi la finalul vieții este conștiința, de aceea se cuvine să o canalizăm pe calea cea dreaptă a Domnului, să o spălăm în apa vie a Duhului Sfânt. Ea ne va arăta că menirea noastră în viață este să-i ajutăm, să-i mângâiem pe alții,să- i iubim ca pe noi înşine aşa cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură.Fiecare moment al vieții noastre este o minune, fiecare zi din viața noastră este un dar de la Dumnezeu de care trebuie să ne bucurăm neîncetat şi pentru care trebuie să mulţumim neîcetat. Cuvintele, gândurile, acțiunile, pe care le facem determină viața pe care o trăim cu credinţă şi căinţă. După trei ani de la trecerea lui Ilorian la veşnicie am constat că spusele şi nespusele sale sunt într- un sertar al uitări.Împreună cu o parte din prietenii săi am considerat că se cuvine să publicăm aceste scrieri pe care le-am descoperit după ce am publicat prima carte. Despre Ilorian se poate vorbi mult şi frumos, dragostea şi pasiunea sa pentru scris s- a îmbinat armonios cu bucuria lui de a fi aproape de oameni, de a avea mulţi prieteni şi tineri în jurul său, de a un sfat, de a fi de folos semenilor săi. Este important să menţinem aprinsă flacăra recunoştinţei pentru poetul, eseistul Ilorian Păunoiu.
Zenovia Zamfir
Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *