PNL a învins detaşat USR în ultimele trei luni şi devine lider incontestabil

la agresivitate. Evident.

Nu aş fi crezut că pot să menţionez acest aspect în urmă cu o jumătate de an, când agresivitatea membrilor sau simpatizanţilor USR pe toate site-urile şi la toate postările devenise una extrem de agasantă şi obositoare.

Paradoxal însă, după alegerile din mai, când conducerea PSD de tristă amintire dar şi membrii vocali ai social-democraţilor au dispărut complet din peisaj, USR şi-a temperat tonul şi a devenit un partid mai degrabă interesat de clarificări interne şi doctrinare, decât de a fi o bandă de isterici pe facebook.

Asta înseamnă ceva. Că de fapt militantismul USR a fost unul strict civic îndreptat împotriva caracatiţei Dragnea, o revoluţie plecată în stradă şi multiplicată pe internet pentru a desfiinţa oligopolul politic lui Dragnea şi carenţele sau derapajele masive de la statul de drept ale politicii PSD din ultimii 3 ani. Aşadar nu un politicianism ieftin, nu hoarde dezlănţuite, ci o incizie medicală care a dus la extirparea unei tumori politice şi statale.

PNL însă este un partid care a fraudat „intelectual” succesul tinerilor USR şi a continuat după alegerile din mai acelaşi stil belicos agresiv, chiar la cote mai ridicate decât o făcea USR. Până la urmă lozinca USR de tip „Muie PSD” avea mai mult umor decât răgetul lui Orban „pe ei, vrem război total şi să nu luăm prizonieri”. Adică una e o joacă de ingineri IT-işti şi alta este o furie obsesivă a unor frustrări de opoziţie care se manifestă într-un delir total pe toate canalele.

Agresivitatea USR era de catifea raportată la hărţuirea mitocănească a partidului domnului Orban.

Exemplul de sâmbătă seara, de la Râmnicu Vâlcea, pentru mine pare a fi concludent. La concertul lui Bregovic am întâlnit cele 2 echipe ale PNL şi USR, în stradă, culegând semnături. Nu sar să spun că nu era oportun aşa ceva, dimpotrivă, îţi maximizezi un rezultat, profitând de o aglomeraţie socială. Numai că mari diferenţe. Echipa USR stătea cuminte şi decent într-un colţ de stradă şi întreba cu bun simţ dacă „doriţi să daţi o semnătură pentru Dan Barna”, spre deosebire de echipa PNL care te încăleca efectiv şi îţi vâra sub nas hârtia cu semnăturile „Haideţi să semnaţi pentru Klaus Iohannis”.

Am în vedere aici şi circulara internă a PNL Vâlcea, pe care da, aşa e, o citesc în notă de armată politică, numai că paragraful cu „obligativitatea de a da like-uri şi distribuiri ale şefilor de partid şi atacul oricărei postări a adversarilor”, vine să confirme că PNL a înţeles că prin agresivitate poate câştiga o campanie electorală.

Numai că repet, agresivitatea USR a fost una strict punctuală, una de a prezenta subminarea justiţiei de către Dragnea şi eliberarea statului captiv din mâna conducerii oligarhice a PSD. pe când agresivitatea PNL este deja una clinică, prezintă spasme şi convulsii autonome doar de dragul de a fi.

Nu ştiu la această oră ce tip de abordare va avea priză la electorat. Una clinică sau una de construcţie. Mă refer la electoratul dreptei, cel asumat fiind un pic mai educat, mai cu bun simţ şi mai puţin vulnerabil la manifestări pe formă şi mai atent la mesajele pe fond. Dacă electoratul dreptei va accepta răbufnirile lui Câţu sau argumentaţiile lui Clotilde. Strigătele lui Turcan sau discursul şlefuit al lui Chichirău.

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *