Violata în noaptea logodnei, s-a sinucis la Mănăstirea Surpatele

Frumoasa Mănăstire a Surpatelor, loc unde 18 măicuţe trăiesc în ascultare şi în comunicune cu natura dar şi cu Dumnezeu, va avea în curând un drum nou, reabilitat, unde pelerinii pot veni să se roage în prima duminică a lunii iunie la Icoana Făcătoare de Minuni.

Aşezată în mijloc de pădure, în comuna Frânceşti, lăcaşul de cult este o bijuterie monahală, de patrimoniu, făcând parte din arhipeleagul de schituri şi biserici cu care judeţul Vâlcea ocupă primul loc la nivel naţional din acest punct de vedere.

Mănstirea Surpatele se află la capătul Drumului Doameni, drum pe care îl parcurgea zilnic doamna Maria Brâncoveanu, rămasă văduvă după martirul voievodului şi a copiilor.

Mănăstirea a fost construită în secolul XVI, de către logofătul Tudor Drăgoescu, fratele său Stanciu și preotul Dumitru Bălașa. Era o construcție de lemn despre care nu se știe prea mult.

Constantin Brâncoveanu a donat o Evanghelie cu coperți placate cu argint poleit, pe care dăinuie înscrisul de donare cu semnătura sa. De remarcat este că la vremea respectivă era doar vel-spătar. Între 17031706, doamna Marica Brâncoveanu, a ridicat biserica de zid care dăinuie și astăzi și care era pictată la momentul sfințirii. Biserica a fost repictată în anul 1815 de către un anume zugrav, meșter al vremii, Gheorghe Gheronitie din Hurezi.

Biserica mănăstirii se remarcă printr-o catapeteasmă sculptată și uși în stil brâncovenesc. De asemeni se mai remarcă printr-o iconografie deosebită prin aceea că se află o pictură rar întâlnită, împărțirea hainelor lui Iisus.

Tabloul votiv înfățișează familia lui Brâncoveanu, doi dintre fii și trei dintre fiice fiind reprezentate de înălțime egală cu părinții lor. Toate cele 13 persoane poartă coroane cu fleuroane.

Lăcașul a fost vizitat în anul 1860 de către scriitorul Alexandru Odobescu, care a rămas profund impresionat de frumusețea lui.

Datorită faptului ca a ajuns într-un grad mare de ruinare, datorită lipsei de fonduri, mănăstirea a fost închisă în anul 1872, călugărițele mutându-se la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

În anul 1927, Comisiunea Monumentelor Istorice a restaurat tot complexul monahal, lucrare care terminată în anul 1935, amenajându-se și chilii pentru 17 maici.

Dar Mănăstirea mai ascunde un mister. Un mormânt ascuns, un mormânt, capăt al unei drame petrecută la începutul secolului al XIX-lea. O dramă care implică două mari personalităţi – Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu.

Deși nu a fost niciodată căsătorit, Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, a avut două mari iubiri: Elena Glogoveanu, fiică de ban, decedată de tuberculoză pulmonară, și Florica, sora vestitului căpitan de panduri, Iancu Jianu.

După trecerea la cele veșnice a Elenei, Vladimirescu se retrage la moșiile de la Cerneți. Se ocupă cu negoț, vede ce s-a ales de contestațiile sale adresate domnitorilor din Țara Românească. Iese puțin, merge doar la prietenii apropiați. În 1819 se găsește cu sora cea mai mică a lui Jianu. ”Amândoi luptaseră cu Turcia, amândoi nutreau aceleași speranțe într-o țară liberă și civilizată”, scrie Anton Caragea.

”De câte ori era primit în casa Jienilor, Vladimirescu se înmuia, devenea mai blând și privea spre furiș spre sora cea mai mică a vestitului haiduc, Florica. Dacă în alte familii Vladimirescu refuza să stea jos, ca să nu trebuiască să se scoale înaintea ciocoilor, și privea aspru, cu ochi de tăciune, pe care puțină lume îi putea suporta, în casa Jienilor el era un adevărat mielușel”. Primește acceptul lui Iancu Jianu și se logodește cu Florica la Mănăstirea Surpatele, din Vâlcea, ctitoria doamnei Marica Brâncoveanu. Este momentul în care pleacă la drum o nouă dramă. Tudor începuse pregătirile de nuntă şi renunţase să mai fie atât de prevăzător. Astfel, paza a fost slăbită. În aceste condiţii, cârc-serdarul Stoica, guvernatorul Olteniei, un duşman al pandurului, a decis să se răzbune într-un mod cumplit. „Guvernatorul Olteniei a decis să strice petrecerea celor două familii şi să dea o palmă «câinelui de Vladimirescu», cum îi spunea el. Fără să ştie ce-l aşteaptă, Tudor se pregătea de nuntă şi renunţase la obişnuitele sale gărzi înarmate. Astfel, în noaptea logodnei, Florica a fost răpită şi violată de monstruosul serdar. A fost găsită câteva zile mai târziu, murind în braţele logodnicului său din cauza şocului cumplit pe care l-a suferit“, mai arată istoricul Anton Caragea.

E înmormântată, cu jale, de către Tudor și de fratele ei, chiar acolo, în cimitirul mănăstirii unde avusese loc logodna. Cei doi îl atrag, apoi, pe fanariot, prin vicleșug, la mormânt și-l ucid fix la locul de îngropăciune. Tudor i-a spus lui Jianu că el de acum nu mai are altă iubire decât ţara, că nu-i este dat să aibă altă soţie şi copii ca unui om normal şi că a îmbrăcat cămaşa morţii pentru ţară”. Peste numai șase luni, avea să pornească Revoluția. În iunie 1821, conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare, de la Golești, avea să fie ucis la Târgoviște, la doar 41 de ani…

O dramă pe care dacă cineva vrea să o afle, poate savura o dulceaţă şi un sirop pe pridvorul brâncovenesc al frumoasei mănăstiri vâlcene.

Liviu POPESCU

Loading...

2 comments

  • Ion Titu

    Frumos povestita aceasta drama istorica, de un jurnalist și scriitor de exptie, pe care eu îl apreciez foarte mult, Liviu Popescu.
    Felicitari!

  • Tincuta Tertis

    Impresionant felicitari autorului acestei povestiri dramatice excelente continutul aceste povestiri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *