Târgul „Vâlcii de Mijloc” a adunat din nou mii de comercianţi, de Obrejenie, la Lădeşti

Nu se ştie cu exactitate de când e târgul de Obrejenie. Cert e că l-au apucat şi bunica, şi străbunica, dar şi cei de dinaintea lor. Pentru că toată suflarea din comunele care compun arcul Vâlcii de Mijloc vin, de Obrejenie, la Lădeşti.

Se poate să fie din timpuri mult prea vechi, când se întâlneau aici, pe Valea Cernei, şi ciobani, şi munteni, şi olteni, şi cei cu mere, şi cei cu grâu. Pentru că venea toamna şi românii trebuia să-şi potrivească deja gospodăriile pentru sezonul rece.

Ceas de mână, ochelari de soare, suflătoare, fluierici, minge cu rumeguş, şoricel cu elastic, alviţă – erau bucuriile copiilor din anii ’80. Nu mai spun de tiribombele cu lanţuri.

Şi azi erau acolo. Şi parcă am văzut-o şi pe tanti cu îngheţata. Da, femeia de acum 35 de ani. Sau mi s-a părut.

Azi am fost prin târgul de la Lădeşti, târg din care, acum 35 de ani, am venit pe jos, cu bătrâna, până la Popeştii Luncavăţului.

Şi m-am bucurat că târgul a rămas la fel de viu ca odinioară. E drept, cu alte mărfuri, cu mai multă distracţie, dar cu aceiaşi mulţi copii. Căruţele de acum 40 de ani erau maşini. Nu mai erau cozi la mici şi la bere. Îngheţată era peste tot. Nu am mai găsit însă fluiericiul şi mingea de rumeguş.

„E sărbătoarea noastră. Nu mă aşteptam, fiind zi de lucru, să vină atât de mulţi oameni. Dar nu poţi să nu ajungi la târg la Lădeşti de Obrejenie. Sunt mulţi comercianţi, e distracţie, e însă şi multă linişte, oamenii se comportă civilizat şi eu cred că este marfă pentru oricine, pentru toate gusturile”, spune primarul Ion Lixandru.

Când am plecat, câteva vite, la umbră, mestecau nişte costree, ca pe vremuri. Parcă îl vedeam pe ţâncul de acum 40 de ani, de mână cu mă-sa mare, mestecând un baton de alviţă.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *