Două Regine au fost la Brezoi, în două seri de vară, două regine de care ne-am îndrăgostit definitiv

Nu ştiu pe care să o aleg şi să-i spun că poate purta coroana. Beth sau Ana. Vocea şi tălpile goale ale lui Beth sau chitara din ceruri a Anei. Vocea venită din galaxiile sufletului pe care Beth a mutat-o între colţurile Ţurţudanului sau senzualitatea Anei care mângăia corzile acelea divine…

Acum 15 ani, când inginer fiind mergeam cu rata lui nea Gică, într-un Brezoi oarecare, nu aveam să-mi imaginez că Vâlcea va fi înfipt pe harta lumii de acest orăşel de munte, că o nouă Catedrală unde se vor încorona două regine ale Bluesului, va primi botezul sfânt al Frumosului, Eleganţei, Magiei.

Beth Hart ne-a iubit pe fiecare, ne-a luat sufletele, le-a purtat pe deasupra mulţimii, le-a pus aripi, le-a legat cu sfoară şi, precum baloanele colorate, le-a trimis spre Dumnezeu. Asta a făcut Beth, acolo pe scenă. A dansat ca o viperă ambetată, ne-a ridicat celulele şi le-a pus un nume, ne-a făcut poezii, a fost cu noi, în fiecare secundă în care respiram, a fost un uriaş candelabru cantant, a fost simfonia munţilor. A fost prima mare împărăteasa a lumii, aici, încoronată la Brezoi.

Peste 9000 de supuşi ai muzicii s-au lăsat biciuiţi până la sângele şi geamătul nopţii, de vocea acestei scripturi cântate de preoteasa muzicii. A fost Beth Hart, o nebună, o sălbatică, o felină, o femeie pe care nu ai cum s-o iubeşti, pentru tot şi de tot. Pentru că oferă daruri care nu se vor uita niciodată.

Apoi a venit Ana. Am închis ochii şi am plâns pe interior. Am plâns ca un prunc ce vede prima dată viaţa, curcubeul, comorile zeilor. Pentru că Ana a cântat în Olimpul Vâlcii. Ana Popovic a fost prima zeiţă care a picurat cu chiatara ei, nectar peste noi muritorii şi ne-a ridicat la rangul de semizei. Când am ascultat-o pe Ana, când am privit cum îi vibra tot organismul ei de zeitate, m-am născut pentru a doua oară. Şi am zis, ferice de mine, că sunt aici, în Rusaliile Muzicii, pentru a primi duh sfânt pentru eternitate.

Cine o vede, cine o ascultă, cine o visează pe Ana, rămâne atins pe viaţă, de iubire. Iubirea metafizică, o iubire care a umplut căldarea munţilor la Brezoi. Vecernia muzicii a durat un mileniu în spaţiu astral.

Acest Festival de Muzică, de jazz, de rock, de blues, de noapte, de stele, a răspuns întrebării…De unde au venit cele 2 regine? Cum de unde? Din acea lună plină care plutea pe deasupra Lotrului, ca o nimfă iubită de primul zeu.

Acesta este Festivalul de la Brezoi. Unic, uriaş, fantastic, spovedanie, abis, iubire, lacrimă. Este de fapt o mostră din lumea pură creată prima dată de Dumnezeu.

La Brezoi este de fapt capitala inimilor noastre. Aici, unde două regine s-au încoronat, în două seri magice. Le mulţumim.

Liviu POPESCU

Loading...

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *