Un număr de 6 eroi din Primul Război, descoperiţi anul trecut la Perişani, vor fi înhumaţi pe Insula Băiaşu

În urmă cu un an, au fost descoperiţi mai mulţi soldaţi în Poiana Spinului, soldaţi ucişi în Primul Război Mondial, în toamna anului 1916. Nu este prima descoperire, în anul 2016, au mai fost alţi eroi, în aceeaşi zonă.

După un an de demersuri şi adrese între Primăria Perişani şi autorităţile centrale, s-a ajuns la soluţia ca eroii să fie înmormântaţi pe insula Băiaşului, în apropierea Centrului de Informare Turistică, la marginea parcului, la începutul lunii iunie

„Va fi o ceremonie militară, demnă de aceşti soldaţi care şi-au dat viaţa pentru România Mare. Şi deşi iniţial s-a dorit înhumarea lor în alte locaţii, noi ne-am dorit să fie aici, în apropierea locului unde şi-au dat viaţa. Perişani a fost unul din fronturile cele mai mari din perioada acelui război”, spune primarul Ion Sandu.

În aceste lupte, şi-a dat viaţa chiar un prinţ german…

„Noiembrie 1916, o noapte rece în Poiana Spinului, o ploaie amestecată cu burniţă făcea din tranşee adevărate mlaştini, unde nu se putea sta. Soldaţii stăteau pe sub licheni, tufe de Tisa. Nu se putea face foc, românii erau la 200 de metri distanţă. Rar câte o lovitură de artilerie se auzea spre Titeşti. Dincolo era regimentul Dorobanţi Vâlcea, aici, era Corpul de Elită bavarez.

Prinţul Heinrich, maiorul care conducea acest regiment de elită nu avea răbdare. Deşi era vesel, soţia sa, principesa Theresa îl anunţase că e însărcinată. Dar nu se mai termina acest cumplit război, să se întoarcă la castelul său din Bavaria. Iar românii ăştia, care păreau uşor de învins, rezistau aici, printre munţii acesti ţari ostile. De ce oare luptau, cum îndrăzneau să se opună unui Imperiu?

Prinţul Heinrich luă cu el doi locotenţi şi 4 soldaţi şi se hotărî să meargă la marginea liniei frontului, a doua zi urma atacul decisiv. Deja veniseră întăriri dar românii ăştia rezistau, deşi raportul era de 7 la 1. Abia le murise generalul dar totuşi ei rezistau.

În întunericul nopţii, pe furiş, printre tufele de licheni, germanii înaintau spre liniile româneşti. Doar bufniţele se auzeau în acel noiembrie urât. La un moment dat se opriră. Se auzeau vorbe. Maiorul le făcu semn să tacă şi el se duse la marginea unei stânci. Drace! Simţi doar arsura aia într-o fracţiune de secundă şi abia avu timp să strige un…ajutor. Se prăbuşi pe loc. Camarazii veniră rapid îl puseră pe o targă şi se grabiră să se întoarcă spre tranşee.

Rana însă fusese una mortală. Un lunetist român îl nimerise pe prinţ în stomac. A doua zi Prinţul Moştenitor al Bavariei muri, aici, în Dealul Spinului, în Loviştea Românească, în 8 noiembrie 1916″

O pagină din ceea ce a însemnat un război crunt, un război în urma căruia, România devenit o România întreagă….

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *