Comunitatea din Roșiile ajută la lucrările acoperișului Bisericii Sf. Nicolae și Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Pleșești

Nevoile și dorințele oamenilor sunt tot timpul o prioritate pentru aparatul primăriei din comuna Roșiile. Pe lângă îndeplinirea lucrărilor la obiectivele de investiții legate de infrastructură și utilități, comunitatea  are nevoie și de biserică, de legătura cu Dumnezeu, de credință. Astfel că, în aceste zile, are loc înlocuirea șiței la acoperișul de la Biserica Sfântul Nicolae și Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Pleșești. Potrivit primarului Doru Constantin Diaconu ”biserica este monument istoric, datând de la 1792, iar lucrările de reparații la acoperiș sunt foarte importante pentru a proteja lăcașul de cult. Mulțumesc tuturor oamenilor de bine care au contribuit la strângerea fondurilor necesare. ”

 

Anul trecut, între 15 şi 18 iunie 2018,  Biserica Sfântul Nicolae, cu binecuvântarea IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului,  a fost loc de pelerinaj pentru cele două bucăţi din Brâul Maicii Domnului, primite în dar de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos în anul 1522.

Mănăstirea Pleşeşti cunoaşte o legendă însă pe două planuri, ce însă aduce cu sine şi anumite anomalii în care şi acum cred localnicii din Roşiile.

„În memoria colectivă, biserica de la Pleşeşti este denumită ‘mănăstire’, deşi împrejurul ei nu au fost descoperite urme de chilii, dar în mod similar, la Vaideeni, de pildă, localnicii îşi denumesc bisericile de zid ‘mănăstiri’, probabil prin asociere cu biserica mănăstirii Hurezi şi pentru a le deosebi de vechile biserici de lemn, cărora şi astăzi le spun ‘cimitire’. Legenda haiducului Dragu, ctitor de biserici la Pleşeşti, Roeşti şi Grădiştea, s-ar putea referi la biserici mult mai vechi decât cele actuale, deşi este foarte puţin probabil ca un haiduc să fi construit o biserică în arealul puternicilor boieri Pârâieni sau Pleşoieni”, a declarat prof. Ligia Rizea, specialist în probleme de patrimoniu.

„Cei care au ridicat biserica ‘din temelie’, aşa cum reiese din pisania din pridvorul bisericii, de deasupra uşii de la intrare, sunt membri ai familiei Pleşescu, preoţi şi diaconi, cu fiii, fraţii şi, probabil, alte familii înrudite cu aceştia, ajungându-se la aproape toată comunitate. Numele ctitorilor menţionaţi sunt următoarele: popa Ioan Pleşescu şi popa Preda Pleşescu şi diaconul Marin Pleşescu cu fraţii lui şi Iordache Pleşescu şi popa Ioan etc. Ctitorii de mai sus încep pictarea bisericii în 1803, iar pictura este finalizată în 1828. Realizarea ei se face cu sprijinul polcovnicului Nicolae Pleşoianu (menţionat împreună cu soţia sa Maria) şi al jupânului Dumitru Suditu, epitrop (împreună cu soţia sa Casandra). Pomelnicul de pe peretele de nord din altar este foarte extins, conţinând peste 130 de nume, adică tot satul Pleşeşti de la acea vreme”, spune prof. Ligia Rizea.

De altfel, în pomelnic apare şi numele domnitorului Ioan Dumitru Ghica, precum şi al episcopului de Râmnic din acea vreme.

Există însă date cu privire la o biserică de lemn ce ar fi existat chiar pe locul acesta şi care ar fi putut să fie ctitoria haiducului Dragu, numai că s-a luat decizia după ce boierii au cumpărat moşiile respective, de a fi dărâmată, doar era opera unui haiduc, duşman clar al familiilor nobiliare, şi de aici blestemul posibil abătut asupra meşterilor care au început lucrarea la noua biserică de zid.

Nu se ştie care este varianta adevărată, un lucru este cert, mănăstirea din Pleşeşti, o biserică cu trei cupole, acoperită cu şiţă, cu trei stiluri de frescă, s-a născut înaintea ctitoriei de la Hurezi şi întregeşte tabloul frumoaselor schituri, biserici şi mănăstiri ale Vâlcii, tărâm ce poartă o istorie ecleziastă veche de peste 500 de ani, în urma căreia judeţul a primit denumirea de „Athos românesc”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *