Post-alegeri la Vâlcea: Aroganţa învingătorului, dezorientarea învinsului şi începutul plictisului electoratului

Din fericire, în săptămâna ce urmă alegerilor de la Vâlcea, am fost plecat din ţară. Suficient de departe ca să pot privi doar mâzgălelile de pe facebook ale actorilor implicaţi în alegeri. Şi ca să pot trage concluziile, zic eu obiective, fără partizanat, cu privire la perspectivele care urmează.

Încep cu PSD. Social-democraţii vâlceni au avut un noroc chior, în prima zi de după alegeri, odată cu arestarea lui Dragnea. Evident, un noroc naţional. Laşitatea lor, timp de 2 ani, de a se debarasa de personajul nociv Liviu Dragnea şi asistenţii personali – Codrin, Nicolicea, Nicolae, Iordache etc., i-a adus aici. La un scor critic. Primind voturile loiale şi pe cele din locurile unde primarii partidului au scrâşnit din dinţi şi au ieşit la vot. Voi divulga aici un secret de „off the records” (şi îmi cer scuze): nu există niciun primar PSD în Vâlcea topit după Dragnea. Şi nici măcar unul dintre ei nu ar fi murit alături de personajul mai sus amintit. Dar PSD este un  partid laş, care a acceptat prăjituri de la centru, care să le închidă simţul olfactiv la duhorniţa de acolo. Mergând umil în spatele faraonului şi a curţii teleormănene.

În fine, revenind la alegeri, PSD se află acum pe muchie de cuţit. Eu le-aş recomanda să-şi depună demisia din guvern, dar eu nu sunt actor politic şi nu ştiu calculele lor, care ţin  de bucătăria internă. Cert este că, la Vâlcea, PSD se află în ipostaza de a reforma inclusiv modul de comunicare. Preşedintele Rădulescu trebuie să apară în conferinţe de presă, să renunţe la clipurile lui Scaralaciuc, să lase presa sau opinia publică să-şi dea cu părerea dacă ceea ce face e în logica sau ilogica binelui. Mai mult, dacă Rădulescu speră ceva anul viitor, trebuie să joace dincolo de clipuri şi stereotipiile comunicatelor de presă, cu mai puţin patetism biblic şi fără a căuta sanctităţi. Trebuie să identifice o linie nou în partid, de ofensivă în comunicare, „genul Mihăilescu” şi fără genul „Pavelescu”, ultimul fiind un tip simpatic, dar nu pentru europarlamentare şi nici pentru linia de gală.

PSD nu a pierdut alegerile la Vâlcea. PSD a fost victima lui Liviu Dragnea şi a legilor justiţiei şi a votului emoţional. Indiferent de câte proiecte administrative ar fi promovat Rădulescu la Vâlcea, le făcea praf Codrin seara, la TV, şi Nicolicea, în comisia juridică. Aşadar, Rădulescu va trebui să joace în limita firescului şi a bunului simţ, fără arabescuri, fără semi-cultul personalităţii, fără a agasa cu informaţii probabile. E suficientă, din punctul meu de vedere, o singură informaţie pe săptămână, conclusivă, dar cu impact şi eficienţă. E tânăr, deci se poate remodela dacă joacă precum în curtea de la Mihăeşti şi în stradă.

USR şi PLUS nu au organizaţii cunoscute, dar au beneficiat de o grupare gălăgioasă de facebook, dispusă la linşaj dacă deviai cumva de la regula militantismului. Şi Gheorghiu şi Giosan sunt oameni cu carte, cum se spune la noi, dar nu au nimic din ceea ce s-ar putea numi „locomotivă electorală”. USR şi PLUS sunt creaţia legilor justiţiei lui Dragnea. Au reuşit vocal să propage, timp de 2 ani, un mesaj pregnant pe reţelele de socializare. Demonizarea lui Dragnea a scos la vot şi oameni neinteresaţi de politică. Foarte bine au făcut, pentru că România lui Dragnea aluneca direct spre o linie a mediocrităţii, sistemul era unul insalubru, personajele erau promovate ca în „Famiglie”, pe bază de loialitate. USR şi PLUS au stopat, prin votul de duminică, acest fenomen. Şi aici nu pot decât să le spun un Bravo! Din păcate, acum se află în ipostaza de după. Şi la pierderea direcţiei. Mai în glumă, mai în serios, „MUIE CUI?”. Haita a fost întărâtată, l-a devorat pe Dragnea, dar acum aşteaptă în continuare ţinte. De aceea spun că USR şi PLUS au o problemă. Ei au condus lupta cu PSD în aceşti 2 ani, dar nu au un plan B. Planul After… De aceea, încearcă să îi împingă pe liberali la putere (ei ştiind experimentul Cioloş), dar asta spune ceva. Le e teamă să ajungă la Palatul Victoria şi să repete inutilitatea guvernului Cioloş, deci nu au încredere că pot să conducă. La Vâlcea, USR şi PLUS se pot stinge, ca şi la nivel naţional, dacă nu găsesc calea de după…

Şi, nu în ultimul rând, câştigătorul pe hârtie al alegerilor, PNL. Teoretic, potrivit cifrelor, PNL a câştigat Vâlcea, dar nu pentru că sunt frumoşi, deştepţi şi devreme acasă. Dragnea le-a oferit această victorie, coroborată cu munca primarilor PNL, dar şi cu reţinerea celor ostili politicii PSD de a vota cu USR, neavând încredere în pătimaşii de pe net. Din păcate, liderul PNL, Cristian Buican, un politician extrem de versat şi care ştie şi dedesubturile poiliticii, pare a nu se trezi din euforia zilei de duminică (sau…), uitând că, într-o triadă cu Gutău şi Rădulescu, ca vot pe persoană fizică, nu ar fi tocmai primul. Iar politica PNL nu a fost niciodată departe de cea a PSD, prin promovări de loialişti prin toate deconcentratele. Pot spune eu acum cel puţin 3 care freacă duda degeaba la Vâlcea (şi nu vreau să pomenim de Epoca Păsat, o calamitate). Aşa că PNL, dacă se consideră un câştigător autonom al acestor alegeri, se află într-o mare eroare. Mai mult, atacurile destul de mitocăneşti la adresa liderului local PSD parcă nu oferă nimic din eleganţa politicii. Categoric, aşa cum am arătat mai sus, carenţele liderului PSD Vâlcea sunt destule, dar asta nu te scuză să devii suburban. Mai ales că acest tip de atac poate oricând avea parte de contrareplică.

În fine,  Complexul Dragnea a învins PSD-ul şi i-a făcut eroi pe liberali şi progresişti. Spun Complex ca să nu repet toate caricaturile politice alăturate lui Dragnea plus Oprişan (deşi face pe dizidentul) care ne-au obosit ecranul de 2 ani.

Restul de discuţii privind voturile UDMR în judeţ sau listele suplimentare sunt doar paleative. Şi eu am votat pe liste suplimentare, şi niciunul din cele 3 partide de mai sus. A căuta state paralele sau alte motive pentru înfrângere sau victorii înseamnă a pierde vremea şi a ieşi din spectrul lucidităţii.

Pentru că alegerile următoare (încă 3) se joacă fără Dragnea pe tabla de şah. Şi poate şi fără Dăncilă.

P.S. Electoratul, de fapt, a sancţionat oportunismul, parvenitismul, incompetenţa funcţionarilor publici, cohorta de pupeze şi cocalari promovaţi pe criterii de loialitate, sexualitate etc. în viaţa publică. Acesta este modul în care s-a făcut politică timp de 30 de ani în România. Prin speculă, sperjur, teatralitate, falsitate… Cine nu a înţeles asta, în 4 ani, va dispărea din politică.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *