Grea alegere: Bigotismul fanariot al PSD, Mahmureala politică PNL sau comunismul intelectual al USR-PLUS

Grea alegere ne aşteaptă în mai 2019, la primele din cele 4 alegeri care urmează în ăstia 2 ani. Alegeri care, din punctul meu de vedere, nu oferă nimic bun, pe scena politică, la primii 3 actori. Bun, nu că restul ar oferi miracole dar, România este prinsă, ca toată Europa şi mai ales lumea, într-o bulă ermetică, din care lipseşte exact partidul moderaţiei, al centrului.

Suntem într-o sferă unde domină fie autoritarismul de clan, fie vagi teorii conservatoare cu pusee progresiste, fie alte năzbâtii care amintesc mai degrabă de un Marx Reloaded. Nu avem nicio formaţiune care să ofere bun simt, profesionişti ai politicii. Defilăm cu o scenă politică înfiorător de mediocră, una care valsează între inestetica lui Codrin Ştefănescu, izmenele lui Turcan şi flatulenţele neuronale ale Oanei Bogdan.

Orice om care are un bun simţ nativ dă un „erase” la cele de mai sus şi intră într-o dilemă extrem de nocivă care ar trebui să penduleze între gramatica olfactivă a lui Dăncilă şi serenitate deductibilă a comunismului lui Barna sau în bovarismul lui Cioloş.

Avem aşadar o provocare insipidă care ne pune în faţă clica fanariotă a lui Dragnea, versus tuleele „me too” extrem de penibile ale progresiştilor care la ora asta, apar „cool” în saci de dormit prin pieţe. Toate forme fără fond, între jupânul din Teleorman şi onanismul ochelarilor oxfordieni. Între vocea bizantină a ţăranului care merge la biserică dar acasă îşi altoieşte muierea şi terorismul ecologic sau sexo – sociologic al marxiştilor din armata lui Cioloş.

Mi-e foarte greu să recomand un vector electoral, între cutumele vieţii danubiano-pontice şi scandinavismul de la Cărtureşti. Nici PSD, nici PNL şi nici USR nu au nimic de oferit ca inovaţie de echilibru. Între strigătele nupţiale ale Olguţei şi fascistoidul haştagului userist nu se poate spune că trebuie ales ce e mai puţin nociv.

Dacă cineva îmi spune că stalinismul retoric al lui Andrei Caramitru este mai îngurgitabil decât alienarea juridică a lui Tudorel, înseamnă că este prea blocat într-o manipulare machiavelică. Nu, nu este utilă nici secvenţa Dăncilă&Dragnea şi este la fel de toxică precum alianţa USR-Plus. Şi la fel de inutilă precum combinaţia dintre Orban şi Turcan.

Dacă se desenează tabele cu cele 3 formaţiuni, la final, toxicitatea şi benignul dintre ele dă cu ZERO

Aşadar nu vă putem recomanda nimic. Totul depinde de patima şi implicarea emoţională în activul politic. Trebuie căutată forţa motrice mai apropiată de echilibru. Orice derapaj sună al naiba de periculos.

Noroc însă că aici e România şi una este ţipătul şi alta este practica. Aşa cum cum nu au reuşit în 2 ani jumătate ăştia să-l scape de Dragnea de bulău, ci doar i-au amânat sentinţa, nici delirul grotesc al useriştilor nu va avea un ecou în practică. Naţiunea română şi când a avut Garda de Fier a fost un surogat neonazist. Iar dacă nu era armata roşie şi comunismul în România ar fi fost o leneveală, aplicată prin anii 70. Precum a fost şi democraţia asta puturoasă de după 1989.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *