După Firea, Turcescu, Rareş… să încerc şi eu gustul politicii?

Am urmărit vineri conferinţa de presă a lui Rareş Bogdan, la Râmnicu Vâlcea şi, recunosc, mi-a trecut prin cap şi mie, evident, întrebarea…

Ce ar fi să…?

Cum ar fi să renunţ la tastatură şi să intru în arenă? Avem exemplele de mai sus, Firea, Turcescu, Rareş şi probabil că or mai fi şi alţi jurnalişti care au renunţat la pix şi au trecut la tribună. Chiar la Râmnicu Vâlcea, Constantin Rădulescu a cochetat cu presa o bună perioadă de vreme…

Ce aş putea aduce eu pe harta politicii? Asta ar fi întrebarea. Şi a doua: unde aş putea găsi un culoar care să mă reprezinte? Dacă mă uit la partidele care sunt în prim-planul politicii româneşti, parcă nu mă regăsesc.

Bun, de formaţie, am fost şi sunt un liberal-conservator cu apucături progresiste. E ca naiba, nu?

Am jucat în era trecută, pentru câţiva ani, cu ţărăniştii bucureşteni, când încă se coagula politica românească, în acel Ev Mediu al democraţiei româneşti. Apoi am zis că nu-i de mine când am văzut că CDR nu era, prin oameni, decât o proiecţie în oglindă a PDSR-ului lui Văcăroiu şi Iliescu.

Dar acum? Acum, unde şi de ce? Să le luăm pe rând.

PSD? Sincer, nu mă reprezintă Dragnea, Nicolicea, Nicolae sau Codrin. Cred că m-aş simţi ca dracu’ să fiu în aceeaşi tabără cu inşi care nu au niciun pic de charismă, care numai când apar pe ecran, îţi şi produc convulsii în stomac. Sunt cei mai de evitat politicieni şi nu te onorează. Deşi, la Vâlcea, PSD este complet diferit de ce e la Bucureşti. Mai în glumă, mai în serios, spuneam că, dacă PSD Vâlcea ar face schimb cu Bucureştiul, cu siguranţă partidul ar avea mult de câştigat. Ideologie? Să fim serioşi! Cine vorbeşte azi despre liberalism şi socialism a rămas blocat într-o eră industrială victoriană. Partidele de azi sunt compuse din oameni. Mă rog, socialismul îl găsim mai degrabă în delirul partidului lui Cioloş decât la PSD. Justiţie? Aici ne delimităm, probabil, pentru că eu cred în ideea de justiţie, în statul de drept şi este deranjant modul cum Dragnea, parcă prea vizibil, face tot ce îi stă în putinţă să-şi tărăgăneze procesul. Numai că eu nu cred nici că domnişoara Kovesi este Ioana d’Arc a justiţiei, iar sistemul ei de procurori DNA este lovit de acelaşi tip de incompetenţă ca toate domeniile public-bugetare din România. Aşadar, mă văd stând la masă cu Constantin Rădulescu, George Mihăilescu, Eugen Neaţă, Dana Oteşanu, dar nu mă văd cu Codrin & Dragnea Company.

PNL? Aici e aceeaşi problemă. Cred că ţipetele lui Turcan mi-ar perfora auzul, cu atât mai mult anti-discursul liberal al lui Ludovic Orban. Băsescu a avut fler la oameni şi, când pe ultimul l-a scos din ecuaţii, a nimerit-o. Nici cu Blaga nu mă laud. La fel cu mulţi alţii care nu au habar de ce e aceea doctrină conservatoare. Sunt membrii unui partid istoric, dar, la capitolul istorie, se pricep cum mă pricep eu la Salsa şi Bachata. Ce mama naibii să vorbesc eu cu ei despre valori, tradiţii, religie, familie, educaţie, proprietate, România, într-un partid în care, până la discursul lui Rareş, am auzit doar un refren de maidan sau, mă rog, un fel de haştag zgomotos? Să intru ca să ce? Să fac icoane pe sticlă cu Kovesi şi să mă iau de treapta I a lui Dăncilă? Asta e politica liberală? Păcat, matricea/albia acestui partid este alta, dar ce curge prin ea, mă vait că mă reţine în a mă considera integrat… acolo.

ALDE? Nu cred în apendice sau în partide care baleiază între maluri. Ca fost băsist, mi-am format o opinie de atunci despre Călin Popescu Tăriceanu şi nu am cum să mi-o schimb.

Pro-România? Acelaşi lucru cu partidele apendice. Mai mult, ferească Dumnezeu să ajungă din nou Ponta la guvernare! Păi teleormăneanu’ care vindea bere în anii ’90 este mic copil pe lângă ticăloşia lui Ponta. Ăsta e un pervers cu acte în regulă. Dacă Ponta preia din nou puterea, Erdogan vine să ia lecţii. L-am văzut cu câtă nesimţire vorbea despre Autostrada Sibiu – Piteşti, el fiind groparul numărul 1 al acesteia. Omul ăsta, cum spunea Băsescu, minte de cum respiră sau de cum scrie.

PMP? Din păcate, de morţi, numai de bine. Este un produs născut obosit, creaţia unui individ extrem de controversat, omul care a sucit totul în ţara asta, a întors compasul şi punctele cardinale. Iar eu l-am susţinut. Acum nu. Exclus. Nu mă văd în acest sistem.

USR? Aici e aici. Pe de o parte, sunt un europenist, mă simt foarte confortabil pe această axă, sunt pe jumătate cosmopolit şi prefer o hartă în care şi la Berlin, şi la Râmnicu Vâlcea să mă simt la fel. Evident, cu cărticica lui Eminescu în buzunar. Numai că USR-ul de acum este doar un partid al NU-ului. „Nu ai voie aia, nu asta, e interzis asta, nu, nu, nu…” Nu e un partid optimist, nu e un partid pozitiv, nu e unul pro, ci doar unul anti. Şi ce să fac? Să intru într-un partid doar ca să strig Muie PSD, ca unică şansă de mă simţi la Berlin ca la Vâlcea? Să avem pardon… Sunt parcă nişte copii cărora le-au dat tuleele şi, în afară de a urla pe Facebook, de a înjura, linşa, altceva nu fac. Păi Europa aia unită înseamnă altceva. Ideea Europei Unite a venit după 6 secole de încăierare între marile puteri, în războaie mondiale, religioase, coloniale.

Cioloş? Exclus. De departe, guvernarea lui mi se pare cea mai proastă. Un cod fiscal după care am tras de era să nu mai ies la capăt economic. Un cod al pădurii de au rămas bătrânii cu lemnele confiscate, un cod al achiziţiilor publice de parcă şi nevasta trebuia s-o iei de pe SICAP. Plus că nu a realizat nimic. Şi acum umblă cu Pol Pot prin ţară, vorbind despre Angkor şi despre comuna primitivă. Plus Kovesi, zeiţa lumii şi a universului…

Aşadar, dacă aş vrea să fac saltul de la tastatură la tribună, nu ştiu spre ce, spre unde şi cum… Oi fi eu un om al extremelor? Şi retro, şi cosmopolit în acelaşi timp? Să mă dea afară, într-o lună, oricare din partidele de mai sus? Of, greu mai sunt şi eu de mulţumit!

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *