Micul Castel din Brezoi moare încet din cauza nepăsării proprietarilor, deşi putea deveni un simbol al oraşului

Oraşul Brezoi este azi un reper cultural pe harta României, un oraş de munte care a înviat în ultimii ani, graţie investiţiilor care s-au relizat aici, în nordul montan al Vâlcii, dar şi datorită unei iniţiative a unor iubitori de muzică, oraşul devenind capitală a blues-ului, un punct internaţional în geografia muzicii de calitate.

Un oraş care iubeşte muntele, aflat în trecătoarea Oltului, dar şi poartă a Văii Lotrului. Un oraş care descrie, în arhitectură, în istorie, în atitudine, povestea nescrisă a plutaşilor de pe Lotru.

Un oraş care a fost, o mie de ani, marginea de nord a Valahiei, oraş de graniţă, oraş al răzvrătiţilor, popas al transhumanţei, oraşul lemnarilor.

Italia secolului XIX a găsit în România un loc primitor, mulţi peninsulari venind aici pentru o viaţă mai bună. A fost momentul când peste 1000 de italieni s-au aşezat la Brezoi şi au pus bazele uneia din cele mai mari fabrici de prelucrare a lemnului din ţara noastră. La 1890, italienii recompuseseră un oraş, au ridicat o biserică catolică superbă şi primele blocuri muncitoreşti de-a lungul drumului principal. 

Clădirea administrativă a fabricii era, în acea vreme, una din cele mai reprezentative din oraş, ca un castel de munte, tot oraşul fiind plin, la acel moment, de construcţii care respectau acel stil vernacular al unei regiuni care combina atât stilurile rigide austriece, cât şi pe cele brâncoveneşti, adăugate celui cu lemn, tipic Văii Lotrului.

Fabrica a fost naţionalizată în anii ’50, dar dezastrul începe după anii ’90. În acei ani dubioşi de „postdecembrism”, activele fabricii de lemn ajung la Cozia Forest, iar mare parte din terenuri, ulterior, sunt achiziţionate de omul de afaceri Nicolae Sofianu.

Castelul de care vorbim este proprietatea Coziei Forest. Dar atât. Clădirea se distruge de la zi la zi, ignorată, umilită. Istoria unui oraş este batjocorită de domnul Barbu, fără a avea nici măcar un pic de regret.

De altfel, tot ce înseamnă activele lui Sofianu şi Barbu din Brezoi sunt cancerul acestui oraş. Un oraş în care totul se schimbă, unde clădirile vechi se renovează sau apar altele noi,  în care apar noi pensiuni şi moteluri, acest oraş are şi o zonă unde totul e încremenit: „Teritoriul lui Sofianu şi Barbu”.

Acolo este urgia, un dezastru, o mizerie, cei doi oameni de afaceri nu au pic de respect pentru oraş, preferă să lase această uriaşă ghenă industrială, apocaliptică, la intrarea în Brezoi.

Autorităţile au încercat să preia castelul. Barbu se pare că a cerut sume exorbitante. Că doar suntem în România, nu? Şi se scot bani şi din piatră seacă sau din castel dărăpănat. Primarul Robert Schell răspunde descumpănit:

„Nu avem nicio putere. Normal că ne-am dori să salvăm această bijuterie. Dar nu ţine de noi. Am reuşit să schimbăm din relicvele trecutului doar unde a ţinut de noi şi unde am putut face ceva. În privinţa celorlalte, am discutat cu proprietarii. Rezultatul? Se vede acum… E păcat”, spune primarul.

De altfel, localnicii din Brezoi, când aud cele 2 nume de oameni de afaceri, au grimase. „Au distrus tot şi nu fac nimic” asta este replica obişnuită.

Marasmul legilor din anii ’90 au condus la această rană uriaşă de pe arhitectura oraşului Brezoi. O rană provocată de „inteligenţii tranziţiei”, unii cărora nu le pasă de nimic şi de nimeni, chiar dacă li se arată obrazul ori de câte ori ajung aici, la Brezoi.

Probabil castelul se va prăbuşi în câţiva ani. Aici putea fi o bibliotecă, un club de literatură, un club de muzică, un club montaniard, o fundaţie italo-română; putea fi orice care se pretează în frumosul oraş de la poalele Ţurţudanului.

Dacă mai spunem  că alături moare, în aceeaşi mizerie, fostul cazinou al oraşului şi tot din cauza inteligenţilor tranziţiei, chiar vi s-ar rupe, ca şi nouă, sufletul. Că lor, exclus.

Liviu POPESCU

One comment

  • Tomaselli Angela

    Felicitări, domnule Liviu Popescu, pentru interesul arătat orașului Brezoi, pentru articolul documentat, care răspunde întrebărilor locuitorilor din Brezoi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *