Mobilizarea primarilor şi oraşele mari universitare vor decide rezultatele votului din aprilie

Nu mai este nici un secret sau este pentru cei care nu vor să citească România Reală că, pentru cetăţeni, liderul sau vectorul concret al vieţii sale cotidiene este primarul.

În România s-a petrecut în ultimii ani o adevărată descentralizare ideologică, prea puţin oameni mai privesc spre evenimentele de la centru şi din ce în ce mai mulţi urmăresc evenimente şi opinii din vecinătate lor. (E mai aproape cămaşa…)

Lucrând în presă pot spune că 9 din 10 români urmăresc în programele de seară, emisiunile sau ştirile locale decât talk-show-urile bucureştene. Posturile TV locale sau presa cu aplecare directă spre satul sau oraşul lor are mai mare pondere în culegerea de informaţii decât Bucureştiul.

Există aşadar o descentralizare clară a opţiunilor cu privire la culegerea de date informative. În acest sens, ponderea cea mai mare în a fi sursă de „direcţionare”, o au mai degrabă autorităţile locale, comunale, orăşeneşti decât platformele politice. Iar autorităţile locale au accesat inclusiv Facebook, unde în mod coerent practică un fel de apostolat electoral.

Ne întoarcem la tema alegerilor şi primul lucru pe care îl putem spune este că „neimplicarea primarilor” în alegeri s-a văzut categoric la referendumul pentru familie din luna octombrie.

De această dată, chiar dacă vorbim de alegeri europarlamentare, primarii se vor implica, pentru că anul 2019 este un an de „antrenament” pentru parlamentare şi locale. Iar în localităţi, plec de la cazul Vâlcea, primarul (re)prezintă peste 70% direcţia de încredere.

Pentru că un primar bun, receptiv la nevoile comunităţii, care implementează proiecte şi care stă de vorbă nemijlocit cu alegătorul este fundamentul votului în România. Pentru că pe scara electorală (primar, preşedinte de CJ, parlamentar, preşedinte), primarul este cel care se întâlneşte cotidian cu alegătorul întregii piramide expuse în paranteze. Este talpa votului naţional. De charisma lui şi de abilităţile sale administrative depinde toată structura politică de deasupra sa.

Aşadar de gradul de implicare al primarului în campanie sau în ziua votului depinde peste 60-70%, rezultatul alegerilor. Iar din punct de vedere al adaptabilităţii politice, primarul este cel mai bun „animal politic”. Adică, el ştie foarte bine care este trendul, mai ales atunci când nu-l poate manipula în direcţia pe care o doreşte.

Există o curbă gaussiană aici, gradul de direcţionare al electoratului spre trendul pe care îl poate imprima el, ca primar dar şi un punct pe axă de unde simte că electoratul nu mai răspunde politicii generale al direcţiei şi atunci se petrece chiar şi fenomenul halucinant al unei comunităţi care este ataşată de lider (domnule primar nu mai mergeţi cu ăia, noi vă votăm dar treceţi la ăştia).

În fine, partidele/instituţiile politice care nu înţeleg rolul fundamental al celui aflat la baza votului, pot greşi în calcule (Orban atacând codul administrativ, Iohannis prelungind sine die un buget), toate aceste greşeli se propagă vertiginos în adâncimea bazinului electoral, chiar dacă nu se observă în prime time asta.

Aceste alegeri însă aduc un element nou, unul care să concure „direcţia primarului”, este mobilizarea electoratului universitar, cel care se revendică pe linia europenistă şi care se mobilizează pe Facebook. Acesta are efecte mari în Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi care în acest moment pare că se mobilizează pentru scrutinul din aprilie. Este un val care va torpila reţelele de socializare în campanie şi în ziua votului şi va aduce puncte redutabile formaţiunilor europeniste, susţinute în stradă în ultimii 2 ani.

Acestea ar putea scoate rezultate frumoase, însă pot canibaliza din „votul politic” cerut de edilii acestor oraşe ( ex. Boc, Robu, Hava, Bolojan ), percepuţi ca modele de votat în propriile partide.

În fine, dacă la aceste alegeri care urmează în 3 luni, nu vom avea scheme de manipulare emoţionale, rezultatul votului va fi asigurat în principal de implicarea primarilor în aceste alegeri şi în secundar de o mobilizare în oraşele universitare.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *