Cine este Europarlamentarul meu; Care este diferenta dintre alegerile locale, generale şi Europarlamentare

Se apropie alegerile europarlamentare şi prevăd că la stadiul actual al discursului politic ne  vom confrunta sigur cu un nivel superficial, cu teme care nu au nicio legătură cu demnitatea celor aleşi, vom citi aceleaşi forme fără fond sau vom folosi aceleaşi hipermotive – justiţie, corupţie (tipice deja alegerilor generale) sau punţi pietonale şi asfalt (tipice localelor).

Pentru că am fost întrebat care este prototipul candidatului ales sau desemnat de partide, voi încerca un punct personal de vedere, un fel de portret robot al celui care să se afle pe lista de partid sau independenţi, la proximele alegeri care se apropie.

În facultate, când făceam workshopuri pe echipe, fiecare echipă îşi cunoştea foarte bine membrii, abilităţile, şi erau folositi în concurs (unul ştia diferenţiale, altul era bun la algebră, altul la statistică, altul la geometrie şi trigonometrie), pentru tip de problemă.

Cam aşa ar trebui să aibă şi formaţiunile politice candidaţii propuşi, pentru că alegerile sunt cu totul diferite, funcţie de fişa postului ulterioară scrutinului.

Un europarlamentar trebuie să fie un universitar obligatoriu, care să ştie cel puţin 2 limbi străine, să cunoască foarte bine geografia politică a Europei, polarizarea politică a fiecărui stat, liderii ţărilor, atât la nivel de preşedinte/monarh, cât şi premier. Să ştie foarte bine parametrii familiei politice din care face parte (socialişti, populari, conservatori, populari, progresişti, eurosceptici, etc), să cunoască istoria modernă a Europei, dacă nu de la Richelieu(politica de stat), măcar începând cu anul 1800. Să aibă retorică, un discurs, să ştie direcţiile de dezvoltare (social, economică, tehnologică, de ce nu, antropologică) ale societăţii, să aibă obligatoriu o zestre de carte.

Europarlamentarul român este o punte de legătură între Bruxelles şi România, un om care pune în echilibru cele două structuri, fără a fi partizan într-o direcţie dar nici inamic al vreunei structuri. Evident având palmaresul de mai sus, nu are cum să fie un tip îngust la minte şi ştie să nu cadă nici în patima naţionalismului populist dar nici în utopia europenistă a anulării naţionale.

Iar dacă sunt inadvertenţe între politica naţională şi politica europeană, europarlamentarul chiar dacă este membrul altei familii politice va cere întâi o discuţie cu partidul care guvernează în România. Nu va critica România nici la Bruxelles dar nici Uniunea Europeană nu va fi criticată la Bucureşti. E greu? Nu, dacă sunt respectate în alegerea candidatului, criteriile de mai sus.

Eu voi vota lista de partid care îmi va oferi asemenea personaje, măcar pe primele 3 locuri.

Spun că alegerile europarlamentare sunt diferite complet de cele locale, pentru că în cazul celor din urmă, primarul sau consilierul local este un om al comunităţii iar aici primează criteriile de perfomanţă administrative sau gospodăreşti, în faţa unei lecturi geopolitice. Dar despre portretul alesului local vom discuta atunci.

Revenind, portretul robot al candidatului meu poate fi un instrument de analiză pentru cititorii acestui ziar, nesusţinănd în nici un caz că deţin eu formula corectă, ci este doar propria mea dizertaţie.

Liviu POPESCU

2 comments

  • Frățilă Gheorghe

    Din 1990 până acum am avut parte de alegeri libere. Da ce facem cu schimbarea mentalității romanului de rând ? Cum să îl ajutăm , noi cei care avem pretenția (sau iluzia) că înțelegem ceva ?
    P.S. În anul 1992 , pe vremea aceea având vârsta de 43 de ani , am participat la Brașov , la întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea facultății (de TCM). (Încă de atunci , când întrebă cineva care este perspectiva unui inginer cu diploma de TCM-ist , răspunsul era : poate monta gresie și parchet in San Francisco!)
    Deci , atunci o bună parte din foștii colegi de facultate erau directori, ingineri șefi sau cel puțin șefi de secție .
    La întâlnire a participat și rectorul Universității Transilvania .
    A auzit unele lamentări din partea unor directori etc. care „plângeau” că „nu știm ce va fi” , că „nu știm în ce direcție vom merge” .
    Ultimul a vorbit Rectorul . (Îl cheama Sergiu T. Chiriacescu , era doctor în matematică aplicată încă din anii ’70 , era cel mai tânăr doctor în științe tehnice de la Iași , fiind discipol al lui Dumitru Manjeron.)
    Pe scurt , a spus ceva foarte important pentru bărbații de 43 … 45 de ani (cred că și pentru tine și colegii tăi . A zis că bunicii și părinții voștri , câți mai trăiesc , sunt prea bătrâni ca să mai poată intra în politică ! Copiii voștri probabil că încă nu au ajuns la maturitate ! Deci, dacă generația voastră nu va participa la viața politică , vă va crăpa obrazul de rușine când veți vedea ce proști , ce jegoși , ce hahalere vă vor conduce !
    P.S. Din 1996 până în 2000 , Chiriacescu a fost senator PSD , a ajuns în Comisia pentru Cultură a Senatului . Conform regulamentului de atunci (poate și de acum) nu poate fi șef de comisie parlamentară un deputat sau senator care este la primul mandat . Așa că el , Chiriacescu , omul care în ultimii ani ai vieții a fost și Membru Corespondent al Academiei Romane , a fost un simplu membru al comisiei condusă de jegosul George Dumitrașcu (de Constanța) .
    Noi , cei din Vâlcea , cu ce politician ne putem lăuda ? Cu unu care acum este Ministrul Sporturilor ? Dar la Râmnic ? Că până acum , doi primari au fost la zdup ?
    P.P.S. Dacă nici de data asta nu primesc un semnal din care să rezulte că ai citit până în punctul asta … nu voi mai semnala niciodată că am mai citit ceva scris de Liviu Popescu . Și voi zice că și generația voastră este de sacrificiu și că așa ne trebuie !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *