Cum aleg sute de vâlcence să îşi încheie viaţa la 20-23 de ani

Este o lume paralelă cu asta în care trăim noi, restul. Un univers complet diferit, pe care nu îl bănuim, dar care îşi urmează un destin crud. O lume a deznădejdii, a sinuciderii emoţionale, a compromiterii totale, a unui abis care creşte an de an, încurajat de superficialitatea şcolii, de indiferenţa societăţii şi de inconsistenţa reperelor şi a moralităţii.

Acum câţiva ani, îmi spunea un amic despre existenţa unui univers sordid, care se află la 2 metri de noi şi pe care nu îl vedem. „Hm, la tine pe scară există cel puţin un astfel de caz”. Recunosc, nu sunt un creştin habotnic, nici un exemplu de integritate sau moralitate, însă fenomenul prostituţiei îl consideram a fi o chestiune marginală, specifică centurilor oraşelor sau Văii Oltului.

Nu mă aşteptam însă la explozia de pe net.

Am rămas efectiv mut când, urmând sugestiile amicului meu, am deschis pe google şi, la o simplă căutare a sintagmei „dame companie, escorte, sex, Vâlcea”, au apărut mai multe site-uri, iar fiecare site are de la zeci până la sute de astfel de… oferte. Fenomenul care se relevă este sinistru. O abundenţă de femei de 20-23 ani, care efectiv se prostituează. Dincolo de denumirile neologice „companie, escortă”, aceste fete se vând sexual. De la prezentări mai decente, ceva mai de catifea, până la lucrurile spuse franc (oral, anal, de toate), există o paletă completă de prostituate, care îşi etalează corpul, uneori cu feţele blurate.

Revenind, la 20-23 de ani, majoritatea femeilor pe care le cunoaştem aici, în lumea de sus, cea terestră, îşi încep viaţa socială sau  cariera. Avem fie femei care lucrează pe un salariu (mare sau mic, depinde de pregătire), femei care lucrează în străinătate, cu munci decente, fie femei care sunt studente şi se pregătesc de un job. Asta e lumea terestră. Există însă,  la Vâlcea, şi acest underground, femei din subteranul sociologic, care prestează activităţi sexuale, fie acasă, fie în pensiuni insalubre. Preţurile variază între 50 şi 100 de lei.

„Noi facem aici. Suntem 13 fete, restul sunt în Lenin Sud, în altă locaţie”, spune, sub masca anonimatului, una din fetele care a vrut să vorbească cu noi. Au camere închiriate la pensiuni din Râmnicu Vâlcea. Plata camerei pentru o lună „o scot într-o jumătate de zi”.  Motivul pentru care se prostituează este strict financiar. O fac din liceu. Niciuna nu a luat bacalaureatul. Majoritatea au terminat licee industriale. Pentru a nu fi identificate de rude, spun pe site că sunt „nou venite în oraş”. Dar în niciun caz nu acceptă străine de Vâlcea.

Nu au probleme şi nicio remuşcare pentru ceea ce fac. Nu există o necesitate sau presiunea creşterii unui copil, chestii patetice, de telenovelă. E vorba doar de o opţiune făcută în cunoştinţă de cauză. Este pur şi simplu nevoia de a câştiga un ban rapid şi uşor. Fără efort. Mă rog, raportat la alte munci. Aşadar, o astfel de femeie produce 50 de lei într-un „sfert de oră”. Sunt analfabete funcţional, vocabularul lor este de maximum 100 de cuvinte, mă îndoiesc că, gramatical, s-ar descurca. Nu ştiu să facă nimic în viaţă. Sunt doar păpuşi gonflabile vii.

Clientela este una bazată pe „bărbaţi rataţi”, genul funcţionăraşilor publici, căsătoriţi, cu copii, rutinaţi sau al unor şmecheraşi de cartier. Nu şmecherul de cartier, gen macho, ci  mici membri de bandă. Sau studenţi introvertiţi. Sau tot felul de ciudaţi, nebuni. Sau şoferi aflaţi în tranzit în judeţ, taximetrişti sau poliţişti. Unele sunt precaute, au o fereastră de skype şi cer identificarea clientului posibil pentru a nu fi un cunoscut sau rudă. Preferă, în viaţa de zi cu zi, anonimatul, pentru a se feri de jigniri.

Există şi femei de 40 de ani sau 40+, care vin să-şi rotunjească veniturile. Acestea practică, în prealabil, chat-ul prin skype, pentru a se feri de surprize. Viitor? Boli? Multe îşi obligă clienţii să poarte prezervative. „Companie?” De regulă, în viziunea Occidentului, o damă de companie este şi o persoană care întreţine o conversaţie, e un interlocutor cultivat… „Ha ha, ce dracu’, crezi că aici vin să şi-o tragă profii?!”. Aici este ca la fabrică: Dezbrăcarea. „Sus, jos? Sus, atât, jos atât, pe sâni atât!”.  Igiena e importantă.  Pentru ele. Avorturi? Fiecare are cel puţin 5 sau 6 la activ.

Bun, şi totuşi viitorul? Viitorul nu există. Nu există o limită de vârstă. Poţi să ai 50 de ani sau forme rubensiene. Defulări sexuale există la orice vârstă, pentru orice tip de bărbat şi pentru orice tip de femeie. „Ce dracu’ să facă altceva?! Să lucreze într-o spălătorie auto, în apă până la piele, pentru minimul pe economie şi un bacşiş de 5 lei? Sau să vândă chiloţi la Dovali? Să se mărite cu unu’ care să o bată, vreun beţiv din bloc? Să plece la muncă în Italia? Păi banii de acolo îi scoate aici într-o săptămână.”

E realitatea. Este lumea de lângă noi. Un univers paralel, un abis în care se aruncă sute de femei din Vâlcea, de la 20 – 23 de ani. Pe care noi îl ignorăm, dar care se află la doar un click distanţă.

Liviu POPESCU