Globalismul mediocrităţii ţine departe intelectualii de politică sau de ce nu vor să intre în politică oamenii care au ceva de spus

În ultimii zece ani lumea s-a schimbat. Nu neapărat în bine. Nu ştim dacă în rău, dar liderii, vectori din domeniul socio-politic, au fost mutaţi în plan secundar de către Establishment – un set de norme, numit generic Corectitudine Politică, un sistem matriceal, care se vrea universal şi care dirijează societăţile.

Un fel de nivelare, o anulare a competiţiei şi competitivităţii, reducerea individualismului, o politică de mase care pleacă din şcoală. Toată lumea are aceeaşi şansă. Şcolile tind să se uniformizeze, instituţiile, companiile se extind, se supraextind, graniţele cad, lumea devine un sat planetar.

Anulându-se tradiţiile, cutumele, identităţile, nu mai producem oameni, indivizi, ci sisteme, clase. Prin privarea trăsăturilor personale, printr-un acces otova, pentru toată lumea, la masterate, doctorate, formăm un fel de universalism mediocru. Un fel de conştiinţă comună, o nivelare, dar la un punct scăzut în toate domeniile.

Odată cu noile tehnologii şi accesul comod către ele, nu mai există o luptă pentru resurse, pentru existenţă. Mai mult, nu există o diferenţiere între „doctori”, între „vârfuri”; nemaiexistând vârfuri, nemaifiind competiţie, atunci nu mai sunt ghizi, modele. Toată lumea este mulţumită, suficientă, toţi au păreri, toţi au opinii motivate, toţi deţin adevărul absolut.

Azi toată lumea poate termina un liceu, absolvi o universitate, poate lua un masterat sau obţine un titlu de doctor până la 30 de ani. Azi toată lumea câştigă, adică fie avem o lume de lideri, fie nu avem niciun lider.

Din această structură ies şi politicienii. Din această masă, comunitate rezultă clasa politică. Una amorfă, fără lideri de anvergură. Şi nu e cazul României sau doar al României, este cazul Europei şi al lumii.

Am privit zilele trecute funeraliile lui George Bush. Ăl Bătrân. Un mare lider, omul care a încheiat ceea ce începuse Reagan. Contemporan cu Thatcher, Mitterand, Kohl, Gorbaciov. Lideri care duceau în spate lumea. La ora asta, dacă mă uit pe harta actualilor lideri ai lumii, nu există niciunul care să fie similar cu cei enumeraţi mai sus. Nu mă duc mai mult în istorie, la de Gaulle, la Adenauer, la Brandt, la Nixon, la Begin, Sadat, Kissinger etc. Personaje de Manuale de Istorie.

Erau produşii sistemelor competitive, al luptei, al dialecticii. Ei au configurat lumea. Păi se poate compara un Juncker cu vreunul din Aceia? Azi avem Establishmentul, acesta guvernează lumea. Iar pionii săi sunt Macron, May, Timmermans. Nişte PR-uri ale Establishmentului. Gardieni ai Destinului. Nu avem lideri.

Şi asta se întâmplă în toate domeniile, nu doar în politică.

De aceea, intelectualii stau departe de această masă. Pentru a nu se alia cu pseudo-elitele. Cu falsitatea, cu Fake-ul. Şi vor sta mult şi bine. Poate definitiv. Pentru că, dacă, prin absurd, ar intra, ar fi linşaţi a doua zi de către Establishment. Şi de Gardienii Destinului.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *