Amintiri din Viitor sau cum „m-am progresat” în Mileniul III

M-am trezit azi dimineaţă în cartierul Ostroveni 7, un cvartal de apartamente de închiriat, foarte moderne, dotate cu toate cele şi am plecat spre job. Azi am decis să îmi iau trotineta, pentru că o roată de la bicicletă se dezumflase un pic ieri şi am dus-o la centrul de închiriat.

Era zi de salariu şi pe card primeam totul în bitcoin. Cu care trebuia să plătesc orele de balet şi vals ale copiilor din prima, respectiv a doua căsătorie. În a treia încă, cu Larisa, nu aveam copii. Pe Larisa am cunoscut-o la un club, după ce s-a despărţit de Bogdan. Cu el fusese măritată 2 săptămâni, acum Bogdan a realizat că e mai bine în LGTB şi s-a mutat cu Robert definitiv.

Am trecut pe lângă locul unde nea Fane avea pe vremuri o măcelărie. A lui, auzi ce chestie! A lui! Acum nea Fane e bine. Lucrează la o corporaţie alimentară. Dar, după cum mi-a zis, o duce bine. Face şi acum ce făcea atunci, dar ce condiţii! O fermă automatizată de porci, la 15 km distanţă, unde nu există pic de sânge pe jos.

De fapt, la ora asta, pe stradă, nu eram decât noi, bicicliştii, dar am văzut şi o maşină; nu, nu era electrică. Era una cu combustibili fosili, oprită de poliţie pentru a-l amenda pe şofer că nu dăduse prioritate la 5 biciclişti şi la 2 copii „cu probleme”, care se jucau în mijlocul străzii.

În centru avem cluburi, multe fast-food-uri, toate sunt lanţuri ale unor mari concerne din afară. Aici mâncăm la masa de prânz şi dimineaţă. Seara, sun la catering şi vin ei cu mâncarea. Are proteine suficiente, deşi mazărea de aseară are acelaşi gust cu varza de miercuri şi cu cartofii de ieri de la prânz. Sunt produse ale serelor Glover&Glover din Bujoreni, acolo unde se fac cele mai mari roşii din judeţ.

L-am salutat pe Bebe. Lucrează la etajul 7, la un birou de consultanţă. Am zâmbit. Bebe, seara sau în weekend face pe popa. Nu, fără glumă. Mai sunt unii învechiţi, care mai vor să boteze copiii sau să se spovedească. Iar Bebe, care are studii de mult făcute, mai oficiază nişte slujbe. Ce chestie! Avem biserici multe în oraş. Foarte frumoase muzee. La unele se oficiază… aaaa, am uitat!  Sărbătoarea aia cu Moşul care aduce cadouri, da, moş Crăciun! Nu aia cu iepurele. Aia e alta,  cu Iepuraş. Cică pe vremuri aveau nişte conotaţii mistice.

Am făcut cu Lavinia multe poze selfie în faţa lor şi le-am pus pe reţelele de socializare. Lavinia este fiica mea din a doua căsătorie. Pentru care am fost chemat la şcoala 32. Făcuse bully-ing. Se luase de 3 copii. Un marocan de origine şi alţi doi care aveau, cred, un… pardon, era să spun cuvântul ăla urât care începe cu Handi… I-am explicat că nu e corect politic şi că toţi copiii sunt egali.

Lavinia merge mâine la ziua Luminiţei la clubul „Kids&Roll”, între 9 şi 11. Să nu uit să-i pun tableta în gentuţă. Are nişte poze cu pisici produse ieri în laboratoarele „Byogenetics”, ultima revoluţie în materie.

La noi la muncă e bine. Anul trecut am promovat de la etajul II şi acum sunt editor coordonator la un ziar deţinut de „Weisman Inc.”, care are 245 de alte reviste în toată Uniunea Europeană. Le-a plăcut articolul meu despre antropologia satelor de la începutul secolului XXI şi dispariţia ultimului cocoş de curte. În Vâlcea, avem acum 15 avicole automatizate. Dar nici nu ai spune că există. Acolo, găinile nici nu ies din spaţiul lor. Lui Tibi, copilul meu din prima căsătorie, i-am arătat un pui de găină pe net. A fost fascinat. Nu m-a crezut că are pene.

La hypermarket, ne întâlnim, de regulă, tot cartierul. Sâmbăta asta facem barbecue la Florin şi Ana. Cică merg la notar să se însoare azi. Dar asta, după ce Ana va fi dimineaţă la notar să se despartă de Gina. Au decis ca cele două fetiţe adoptate să fie trimise la Centrul „Maya & Friends”, un complex foarte modern pentru copii.

Oraşul nostru este frumos. El s-a construit pe ruinele unui vechi oraş de prin anii 2000, unde, cică, fiecare om avea o proprietate. Ce chestie! Şi acum am văzut pe ziduri nişte urme ale unor, cred, magazine mici, tip SRL sau PFA. Cât de primitivi trăiau unii odată!

M-a trezit brusc din somn un zgomot. Am deschis ochii şi m-am bucurat. Mirosea a cafea în casa mea.  Câinele meu din curtea mea lătra. Venise popa cu Crăciunul. Apoi m-a sunat mama că îmi aduce nişte carne şi cârnaţi. Tocmai ce tăiaseră porcul…

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *