3 bijuterii din comuna muzeu Costeşti

Comuna Costeşti nu este legată însă numai de cele enumerate mai sus, este cunoscută şi sub denumirea de ,,comună-muzeu”, deoarece aici pot fi văzute şi vizitate mănăstiri şi biserici seculare, care sunt incluse în Patrimoniul Cultural Naţional.

Biserica din lemn Grămeşti  este o Biserica din lemn din cătunul Grămeşti, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anul 1664 de către mitropolitul Ştefan I al Ţării Româneşti, a doua ctitorie a sa, aici petrecându-şi anii tinereţii.

Este cea mai veche biserică din cele opt câte sunt în comuna Costeşti. Pridvorul este deschis, fiind pardosit cu piatră de râu. Pisania de deasupra uşii de acces în pronaos, în slavona veche, este săpată în lemn, mărturisind următoarele: ,,Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, acest Sfant hram dumnezeiesc s-a ridicat in slava si cinstea Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu truda, de Arhiepiscopul si Mitropolitul Chir Stefan. S-a zidit din temelie pana la savarsire in zilele lui Io Grigorie voievod, in anul 7173 (1664). Am scris eu, popa Stan”. De-a lungul timpului, cea mai importantă restaurare a bisericii a avut loc în anul 1938, în prezent aflându-se într-o stare de conservare destul de bună. Biserica nu are turlă şi nici clopotniţă, clopotul fiind instalat în pridvor, unde este amplasată şi toaca. În micul cimitir din spatele bisericii sunt înmormântaţi oameni de vază ai comunităţii locale, preoţi şi rudele acestora.

Biserica ,,44 de Izvoare”, cunoscută şi sub numele de Schitul de Piatră, a fost ridicată în anul 1701, de către egumenul Ştefan al Mănăstirii Bistriţa, şi are hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”. Denumirea de ,,44 de Izvoare” este urmarea unei legende care spune că regele Carol al II-lea, aflat într-o vizită aici împreună cu Alexandru Odobescu, ar fi găsit 44 de izvoare în zonă. Din vechiul schit nu s-au mai păstrat în zilele noastre decât biserica şi un zid de incintă. Pictura interioară, cea originală, opera pictorului bistriţean Efrem Zugravul, se află într-o stare avansată de degradare, din cauza exploziilor de la cariera de piatră din apropiere. Catapeteasma este din zid, iar picturile sunt şterse, însă cele trei icoane mari de la baza acesteia sunt într-o stare destul de bună, fiind pictate în perioada construirii schitului, şi păstrate o perioadă mare de timp la Mănăstirea Bistriţa. În perioada 2009-2011, au fost iniţiate ample lucrări de refacere a bisericii, prin consolidarea structurii de zidărie, injectarea fisurilor şi ţeserea crăpăturilor, urmând ca restaurarea picturilor să se facă în perioada următoare.

Biserica de lemn „Gruşetu”, este o biserica de lemn din cătunul Gruşetu, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în perioada 1799 -1801, prin strădania arhimandritului Costandie Peloponisiotul, stareţul Mănăstirii Bistriţa, cu binecuvântarea episcopului Nectarie al Râmnicului. În anul 1892, pereţii bisericii au fost acoperiţi cu mortar, cu această ocazie biserica având aspectul unei construcţii de zid, conform practicii din secolul XIX din zona Vâlcea. Începând cu anul 2006, au fost efectuate lucrări de restaurare, începându-se cu turnul-clopotniţă, apoi biserica, lucrările fiind încheiate în anul 2009.

AP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *