Eroina de la Budeşti, voluntară în Primul Război şi Doamna de onoare a Reginei Maria

A crescut la conacul de la Budeşti. Marele conac cum spuneau localnicii. Era o figură foarte veselă şi care adora să se întâlnească cu localnicii, avea chiar foarte multe prietene dintre sătence. Şi nu de puţine ori fetele din sat erau invitate la conac.

Collete Lahovary venea vara la moşie şi cel mai mult spunea ea, îi plăceau plimbările la Râmnic, în oraşul de sub Capela, pe Bulevardul Mare şi la Cinematograful Nou.

Maria-Nicula Lahovary (Collette) vedea lumina zilei la 31 mai 1885 în familia diplomatului Alexandru Em. Lahovary şi a Anei Lahovary, unica fiică a dr. Nicolae Kretzulescu. Este răsfaţata familiei şi cea mai mare perioadă a copilăriei a petrecut-o la Budeşti.

Este trimisă la pension dar în timpul verii din 1911 cunoaşte un ofiţer şi se îndrăgosteşte nebuneşte de acesta, numai că familia se opune relaţiei şi este forţată se se mărite la Viena cu George Plagino, de 40 de ani. Collette avea 22 de ani. Căsătoria este un fiasco şi revine în anul următor în România, se înscrie la cursurile de infirmiere voluntare organizate la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti.

După absolvirea cu succes a cursurilor de infirmiere, cere să rămână la Spitalul brâncovenesc, unde timp de patru ani îşi dă benevol concursul la îngrijirea bolnavilor, participă la consultaţiile gratuite care se acordau la spital şi la numeroase operaţii chirurgicale.

Odată cu intrarea României în Război Colette Lahovary-Plagino este numită şefa echipei sanitare nr. 6 ataşată Trenului sanitar permanent nr. 9 în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea până în martie 1817. Membrii echipei, cu excepţia Colettei Lahovary-Plagino care acceptase numai alocaţia de hrană, primeau pe lângă aceasta şi o sumă de bani drept salariu.

La 28 martie 1917, Colette Lahovary- Plagino era detaşată împreună cu patru infirmiere, două femei de serviciu şi zece sanitari ai trenului la spitalul din localitatea Căiuţi, judeţul Bacău, ce funcţiona în cadrul Ambulanţei Diviziei a VI-a a Armatei a II-a. Timp de câteva luni, până în iulie 1917, ignorând pericolele la care o expunea o asemenea o asemenea grea misiune, Colette Lahovary- Plagino ca şi celelalte membre ale echipei pe care o conducea, au muncit cu devotament şi dăruire de sine pentru salvarea bolnavilor contagioşi.

În raportul din 9 iunie 1917, comandantul Diviziei a 6-a, generalul Arghirescu, duce la cunoştinţa Marelui Cartier General întreaga activitate şi admirabila comportare a Colettei Lahovary- Plagino în spitalul de contagioşi de la Căiuţi: „Bravând în mod eroic pericolul unei infecţiuni a acestor maladii, de dimineaţa şi până seara stă în mijlocul bolnavilor pe care-i caută cu o solicitudine, bunăvoinţă şi tragere de inimă care constituiesc o pildă concretă de cel mai desinteresat şi înalt patriotism”.

În final, gen. Arghirescu propune decorarea ei cu „Steaua României” cu spade. Astfel, la data de 15 iunie 1917 i se acordă ordinul „Crucea Regina Maria”, clasa I. Încă de la începerea ofensivei armatei române la Mărăşti, Colette Lahovary- Plagino cere, la 11 iulie 1917, să plece pe front şi este numită şefa echipei de infirmiere voluntare care funcţiona pe lângă ambulanţa Diviziei a 3-a din Armata II-a, la spitalul de campanie din localitatea Muşunoaele. Şi aici, Colette Lahovary- Plagino munceşte cu dăruire, calm, pricepere şi spirit de sacrificiu salvând multe vieţi omeneşti, participând la numeroasele şi dificilele operaţii chirurgicale desfăşurate, de cele mai multe ori, în condiţii deosebit de grele. Începând din luna ianuarie 1918 şi până la sfârşitul acestui an echipa sanitară condusă de Colette Lahovary- Plagino a participat la acţiunile iniţiate de Societatea Naţională de Cruce Roşie din România în vederea ajutorării invalizilor şi orfanilor de război, precum şi a refugiaţilor din teritoriul ocupat şi a populaţiei sinistrate din Moldova care-şi pierduse gospodăriile situate pe linia frontului în cursul operaţiunilor militare din vara şi toamna lui 1917, potrivit istoricului Maria Ioniţă Misiunea acesteia s-a încheiat cu succes.

După terminarea primul război mondial Colette Lahovary- Plagino a continuat să activeze ca membră a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, făcând parte în acelaşi timp, încă de la fondarea ei din Societatea „Ocrotirea orfanilor din război”. În testamentul întocmit de ea la Căiuţi, în vara lui 1917, Colette Lahovary- Plagino afirma următoarele: „Am fost atât de fericită că am putut lucra puţin pentru Ţara mea”.

Collette Lahovary a plantat la Conacul de la Budeşti, un arbore de Albiţia, arbore specific meditaraneen, azi fiind unul din cei mai mari copaci din România, din această specie, care poate fi admirat din drumul judeţean.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *