Istoria celor 13 ţărani din Câineni care au oprit înaintarea armatei germane, în 1916

Câinenii Vâlcii au fost localitatea similară Oituzului în Marele Război. Aici s-au dus cele mai crunte lupte în toamna anului 1916. Lupte care au marcat istoria şi care au făcut ca Visul Marii Uniri să nu fie atât de îndepărtat.

Aici s-a cântat pentru prima dată „Treceţi Batalioane…”. Aici a murit David Praporgescu, marele erou al Armatei Române. Aici a fost examenul, testul de viaţă şi moarte pentru eroii noştri.

După ce am reuşit să învingem armata austro-ungară, Imperiul a cerut ajutor nemţilor. Sosirea Corpului Alpin Bavarez a salvat situaţia pe frontul transilvan şi a împins armata noastră pe linia Carpaţilor, în defensivă.

La Câineni avem parte de una din poveştile de front, pe care istoria nu trebuie să le uite. Cei 13 ţărani care au oprit armata germană.

Aceasta este fapta eroică a unui grup de localnici, de peste 45 de ani şi 2 tineri de 17 ani,  care, conduşi de un ofiţer inteligent şi curajos, au ţinut piept inamicului până la venirea ajutoarelor armate.

Locotenent-colonelul Toma Popescu se întorcea de la Craiova, unde se afla Comandamentul Armatei a I-a, la cartierul general al Corpului I Armată, aducând corespondenţă secretă.

La Câineni, a fost oprit de focul mitralierelor germane amplasate la Luncă şi pe  Dealu lui Vlad, în timp ce patrule germane înaintau prin defileu spre podul de peste Olt, la est de Malu Podului.

Apreciind gravitatea situaţiei, ofiţerul a acţionat rapid adunând din Câineni 13 ţărani “destul de vârstnici, dar inimoşi”, care mai rămăseseră în sat, i-a înarmat cu puştile găsite la primărie, le-a umplut cămăşile cu cartuşe şi, încadrându-i cu doi sergenţi aflaţi prin partea locului i-a dispus pe poziţie în tranşeele de pe Malu Podului.

Timp de trei ore, aceşti 13 ţărani, împreună cu cei doi sergenţi, au tras fără economie asupra inamicului care îşi făcea periodic apariţia în defileu. Aşezarea lor în tranşee la intervale mari şi focul deosebit de susţinut au dat inamicului impresia că în zonă se aflau forţe serioase, în faţa cărora alpinii au trebuit să se oprească. Eroica apărare realizată de cei 13 ţărani a dat răgaz comandamentului român să ia măsurile corespunzătoare de apărare şi, “ca atare, îngustul coridor n-a putut fi astupat de duşman la Câineni”.

Iată cum descrie Fl. Tucă această memorabilă luptă: “Când patrulele duşmane s-au ivit în bătaia armelor, o salvă scurtă le-a avertizat că au de a face cu apărători hotărâţi. Prima salvă a fost urmată de altele. Trăgeau ţăranii cu sete, ca ostaşi încercaţi. Patrulele germane, bine înarmate, sprijinite de focul armelor automate au tot încercat să se apropie, dar de fiecare dată podul se dovedea inaccesibil. Orele se scurgeau prea repede pentru o tabără, prea încet pentru cealaltă. Trei ceasuri au stat ferm pe poziţie tăietorii de pădure şi ciobanii, zădărnicind toate încercările duşmanului. Crezând că la podul de peste Olt se găseau efective numeroase, alpinii au renunţat la ideea de a-l mai cuceri”.

Cele trei ore salvatoare au fost suficiente pentru a se organiza transportul pe calea ferată, de la Lotru la Câineni, al trupelor române de pe Valea Lotrului şi dispunerea lor pe Malu Podului, de unde, cu un foc intens, au determinat retragerea inamicului. Doar unul singur dintre localnici a căzut în luptă.

Liviu POPESCU

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *