Ca fost AGERPRES şi ascultător fidel de Radio România, consider perfid articolul din „Newsweek”

Într-un populism care să prindă la masele isterizate de haterii de orice tip, revista Newsweek ne propune un material în care obiect de analiză este finanţarea celor 3 instituţii de presă de stat din România. Evident că un astfel de articol nu abordează substanţa, ci doar coperta, care, din păcate, va produce efecte neplăcute şi va deforma categoric percepţia asupra realităţii.

Am lucrat la AGERPRES 8 ani, sub guvernările DA, PDL şi USL, dar nu am simţit niciodată că politica editorială a instituţiei s-ar supune vreunei directive guvernamentale. Dimpotrivă, corespondenţii AGERPRES au fost mereu în linia frontului, la toate congresele lu’ peşte prăjit, stând, până la 4 dimineaţa, la numărătorile de voturi. Am fost acolo unde au umblat Tăriceni, Ponţi, Dragni, Băseşti, Geoni, la inundaţii şi alte pelerinaje electorale.

Îmi amintesc şi acum momentul de la Cetate, când Traian Băsescu l-a dat jos de pe scenă pe Mircea Dinescu. Lângă mine era reprezentantul unei televiziuni private, nu o să-i dau numele, care a primit ordin să taie faza şi să nu o pomenească. AGERPRESUL a dat ştirea, chiar dacă la putere era PDL, iar Traian Băsescu era preşedintele în funcţie, candidat pentru un nou mandat.

În Guvernarea USL, declaraţia de presă a liderului Cristian Buican (PNL) prin care cerea demisia ministrului Dan Şova (PSD) a fost difuzată fără nicio cenzură. Şi multe sunt episoadele care vin să susţină exact această idee: că AGERPRES este cu adevărat o instituţie naţională de presă independentă. Poate chiar singura. Să-mi fie scuzat subiectivismul!

În fine, nu vreau să aduc ode instituţiei de presă respective, dar, dincolo de „subfinanţarea” agenţiei, sunt oameni care aleargă dintr-un judeţ într-altul pentru a participa la evenimentele politice sau sociale sau de orice alt tip. Pentru a le reda întocmai aşa cum sunt, lăsând cititorul să interpreteze datele.

Iar în ceea ce priveşte Radioul Public, vreau să spun că „alerg” cel puţin 8 ore pe zi. Iar la volan, normal că ascult radio. Am încercat şi Digi FM, şi Europa FM, şi Radio Zu, dar pot spune că, de mai bine de 6 luni, singurul post de radio pe care îl caut este Radio România Actualităţi (excepţie Rock FM, atunci când prind frecvenţa). Rămâne un post de radio profesionist, unde ştirile sunt doar proiecţii obiective ale evenimentelor.

De TVR nu mă pronunţ, pentru că, sincer, nu îl urmăresc decât sporadic, cu precădere la Campionatele de Fotbal. Dar documentarele pe care le prind  uneori sunt bine realizate.

Concluzia este că aceste 3 instituţii, cu precădere cele 2 – Agerpres şi Radio România, sunt şi au fost adevărate şcoli de presă. Caracterizate prin decenţă, prin muncă şi prin bun-simţ.

Liviu POPESCU