Prezidenţiale 2019 tur preliminar: PNL – Iohannis, USR – Cioloş, PSD – Dragnea, Pro-Romania – Firea, ALDE – Tăriceanu


Suntem fix cu un an până la alegerile prezidenţiale din 2019 şi, precum la americani, unde încep alegerile interne, la noi am putea presuma viitorii candidaţi, funcţie de cum se agită pe scena politică, funcţie de susţinere, animozităţi sau orgolii.

Adevărul este că acum 4 ani, s-a produs un „miracol premeditat”, cea mai mare manipulare de Facebook, una care a dus la răstunare uriaşă de scor după primul tur, Iohannis fiind ales cu aproximativ 1 milion de voturi, după o mobilizare exemplară a combinaţiei Diaspora – România, mergând pe principiul „secţii de votare insuficiente”. Asta în condiţiile în care PSD nu era demonizat că astăzi iar Victor Ponta nu luase nici pe sfert înjurăturile lui Dragnea de acum. Mai mult, se venea după o guvernare (fără Dăncilă&Andruşcă), apreciată de FMI. Asta a dus la anularea a 10 procente în turul 2 şi un personaj insipid a devenit al 4-lea preşedinte postdecembrist şi al 5-lea al Republicii. Criteriul a fost că e neamţ şi că va fi un bun coordonator al economicului şi că va avea resurse de a stimula guvernul PSD în a-l determina să facă „autostrăzi”, adică să se apuce de adaptarea infrastructurii României în acord cu cea europeană. În fine, ce a rezolvat sau nu preşedintele Iohannis,  rămâne să analizeze susţinătorii dumnealui.

Cert este în 2019, PNL deja a anunţat şi Iohannis la fel, că vor merge în aceeaşi combinaţie la alegerile prezindeţiale. Aici avem o certitudine, pe partea dreaptă. Oricum Iohannis stă mult mai bine decât partidul în opţiuni, sondajele indică o diferenţă de cel puţin 10 – 15 procente între partid şi preşedinte, deci Iohannis este obligat să adune voturi şi de la electori neimplicaţi politic.

O altă certitudine până la ora asta, ar urma să fie Călin Popescu Tăriceanu, candidatul ALDE, cel care îşi păstrează un segment de alegători. Nu ştim unde i-am putea aşeza pe aceştia, cert este că mai mult la stânga decât la dreapta, deşi partidul se erijează în a fi unul liberal. ALDE este o formaţiune desprinsă din PNL, foarte puţin din PSD, fără o doctrină clară. De aceea partidul se află cu mult sub procentul lui Tăriceanu deci şi aici, pentru a avea şanse, Tăriceanu trebuie să culeagă voturi din alte bazine electorale. Există însă un impediment, dosarul deschis la DNA, ar putea fi o piedică în calea fostului premier.

PSD este un partid care la ora asta nu are candidat. De aceea speculaţiile privind o susţinere pentru Tăriceanu au fost destul de multe şi că, revolta lui Firea ar fi plecat implicit tocmai de la acest motiv. În fine, anulând varianta Tăriceanu, să spunem că Liviu Dragnea este candidatul PSD, deşi la ora asta, are mici şanse, el niciodată nu a stat în sondaje nici măcar la sfertul partidului, iar campania media, social-media (de departe cea mai viscerală campanie împotriva unui lider) i-a coborât şansele de recrebilitare. Nu ştim dacă va câştiga procesele în instantă şi ce şanse ar avea după? Dragnea ar putea primi maxim scorul partidului în eventualitatea unei candidaturi şi ar intra în turul 2 asta dacă PSD va păstra podiumul electoral până anul viitor. Alt candidat cu şanse în PSD, nu întrevăd la această oră, poate Firea, dar momentan ea se află pe făraş, urmând chiar a fi eliminată din partid în săptămâna care începe.

Ceea ce o face pe Firea un candidat pentru Pro-Romania, în caz că Victor Ponta nu doreşte funcţia supremă şi merge pe un tandem, el dorind funcţia de premier. Şi aici apar necunoscute, pentru că Victor Ponta cochetează şi cu o susţinere pentru Tăriceanu la funcţia supremă în stat.

Lucrurile  de mai sus ar putea să se schimbe, în varianta unei condamnări definitive pentru Liviu Dragnea şi o fuziune în urma războaielor interne între Pro-Romania şi PSD, cu un posibil Victor Ponta preşedinte de partid, funcţie pentru care aleargă în jurul terenului încă de la revolta lui Grindeanu.

Dacian Cioloş, eterna speranţă a politicii româneşti, se erijează deja în reprezentantul străzii, al oragnizaţiilor #rezist, cu principii categorice despre o justiţie absolută. Cioloş reprezintă pătura exclusiv europenistă a electoratului, vine pe segmentul progresist – Bruxelles şi nu în puţine rânduri a avut mici conficte de catifea cu preşedintele Iohannis. Cioloş ar putea fi candidatul USR – MRÎ şi al ong-urilor din stradă, având succes la electoratul tânăr lepădat de PNL. Procentul real la ora asta gravitează undeva la 10%.

Alte personaje nu se întrevăd la ora asta, bun, sunt discuţii dar destul de puţin reale cu privire la candidatura lui Kovesi pentru platforma USR sau a unui Crin Antonescu la PNL. Sau chiar şi candidatura lui Pleşoianu la PSD dar cum am spus sunt discuţii de presă, de cancan, fără aplicabilitate.

Oricum lupta este destul de echilibrată şi se anunţă un an foarte interesant din punct de vedere electoral, unde în luna mai, vom avea parte de un sondaj real(alegerile europarlamentare) în urma căruia vom avea clar lista finală şi oficială a candidaţilor la preşedinţie.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *