„Lacul lui Orlea”- minunea aşezată de Dumnezeu aproape de cer, la Orleşti, în Subcarpaţii Vâlcii, este locul unde îngerii îşi astâmpără setea

Este locul unde se termină 7 dealuri, punctul maxim de frumos din lunca Oltului, locul unde simţi cum pământul se învârte, şi panoramatic se văd marginile lumii. Este o minune unde îngerii îşi ostoiesc setea.

Acum peste 600 de ani, Mircea cel Bătrân a urcat pe aceste culmi şi se spune că ar fi locul unde marele rege ar fi spus, „Io Mircea Voievod”, atunci când cei doi fraţi, căpitanii Orlea, au primit în dar iazurile de jos, câmpiile Orleştiului şi dealurile cu vii. Aici Mircea a poposit preţ de 3 zile.  Chiar lângă Lacul din vârful dealului.

Un lac care vine din pământuri şi nu seacă niciodată, de vara, când temperaturile trec de 40 de grade, aici e răcoare iar vitele se adapă cu apa rece din frumosul lac întins în pădurea de salcâmi.

Legendele spun că aici, lângă lac a fost un turn roman care privea spre sud spre Rusidava, spre est, dincolo de Alutus iar la vest spre marginea lumii. La nord se vedeau munţii…

Aceaşi senzaţie am avut-o şi eu azi. Numai că aici în marea de vii care valsează între păduri, dealuri, biserici şi Olt, am avut senzaţia că îl văd pe marele Mircea, cu mâna pe sabie, zâmbind şi privind în tăcere, Valahia…

Am urcat din DN 64, în dreapta, trecând prin nobila localitate a viei nobile, Orleşti şi ne-am strecurat pe un drum care taie una din zecile de podgorii, urcând pe lângă o cramă şi o casă turistică în construcţie. Apoi am optat pentru pădurea de salcâmi, primarul Cârstina vrând să ne arate visul său. Un vis care începe aici, pe un drum de pământ dar care va fi în următoarele luni betonat, o şosea care ne-a dus acolo unde îngerii coboară să bea apă.

Pentru că acesta este Dealul îngerilor. Îngerii care au avut grijă de ducatul Orleştiului în ultimii 700 de ani, l-au binecuvântat şi i-au oferit cele mai frumoase minuni din cer.

Când am pus piciorul pe acest vârf şi am privit de jur împrejur, eram deja regele valah. Oltul imens în faţă, cele 7 dealuri care se opresc aici, drumurile care şerpuie în vale, ducatul viei nobile…

Iar lacul. lacul este acolo, de 700, de 1000 sau de mii de ani, un lac care pleacă de pântecele pământului, un vulcan de apă. 

„Este un vis. Aici vreau să înceapă turismul din Orleşti. Colo jos e Oltul, acolo sunt viile, cramele, lacul. Este o zonă de suflet, este întreaga noastră istorie adunată aici. Lacul niciodată nu a secat. Noi îl vom decolmata, îl vom amenaja, aici va fi un parc. Drumul în primăvară va fi gata, drumul care duce sus, în punctul de belvedere. Va fi amenajată o parcare. Sincer, toţi cei care au urcat până aici, au amuţit”, spune primarul Constantin Cârstina.

În această linişte de noimembrie parcă mi s-a părut că aud foşnet de aripi. Aripi de înger…

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *