Cimitirul misterios de acum 1.000 de ani, aflat sus, pe cea mai frumoasă culme a Fârtăteştiului

Acum peste 1.000 de ani, oamenii îşi aduceau morţii. Sus, dincolo de nori, pe un deal misterios, în mijloc de pădure, pe cea mai înaltă culme subcarpatică. Un cimitir uitat. Lângă o biserică de lemn. Şi ea uitată, abandonată şi apoi ştearsă de timp.

„Acolo sus, ăl bătrân al lu’ ăl bătrân spune că se mai duceau morţii”, zice tanti Anicuţa din Valea Ursului. „Copiii mai găseau resturi de cruci şi făceau săbii. Şi lighioanele mai scoteau oase de acolo, Apără Doamne!”, continuă femeia.

Suntem la Fârtăteşti, comuna care, dacă nu ai şti că eşti la Vâlcea, ai face prinsoare că este undeva în zona subalpină a Apusenilor. Comunitatea se află printre dealuri, urcă pe curs de ape şi se aşază cu fruntea sus pe culmi. Dozeştii e o linie, Becşaniul e o culme, Căţetu se duce spre marginea cerului, Valea Ursului e o vale între două dealuri. Drumul nostru iese din Naţional şi apoi, după un kilometru, apare indicatorul cu Schitul. 

Dar ce drum începe acum! O înşiruire de serpentine care taie toată pădurea de stejar auriu acum, în toamnă.  Pentru că Fârtăţeştiul este o poveste a dealurilor unite prin biserici, a caselor unite prin Mâna-Maicii-Domnului, a satelor unite prin păduri. O încununare a celor mai fascinante istorii din sudul de Vâlcea, unde legendele spun că s-au născut miturile celor trei păduri – de aur, de argint şi de aramă.

Nu ştim dacă chiar aşa este, însă, pe vremea haiducilor, dar şi mai devreme de ei, în timpul în care se forma naţia română, cavalerii primeau titlul dacă urmau aceste trei poteci, aceste trei drumuri, şi la capătul lor, fie îşi alegeau mireasca, fie se luptau cu lighioanele pământului, fie găseau zmei paralei şi castele ascunse, de pe alte lumi.
E linişte într-o pădure de gorun a Vâlcii, se aude doar toamna, ca o femeie care umblă goală, să ia minţile bărbaţilor pribegi, o femeie care cântă, fie cu glas de greier zgribulit, fie cu vers de vrabie adormită. În galbenul frunziş de aur se văd ielele cum strigă, sunt ielele româneşti acolo, în ascunzişul pădurii de stejar, pe unde doar un cerb fără coarne îşi inspectează teritoriul matrimonial.
La final, drumul te scoate sus. Pe cea mai înaltă culme, de unde, de jur împrejur, se vede o Valahie uriaşă. Suntem la schit, lângă o mică biserică, cochetă, care străjuie, până departe, Valea Cernei, sus se văd munţii şi apoi, marginile de lume.
„Când am săpat pentru schit, am găsit cimitirul. Zeci de oseminte au fost excavate. Ba s-au păstrat cu sicrie cu tot. Am crezut că e o legendă, cea a cimitirului din pădure. Dar nu a fost aşa. Chiar a existat un cimitir. În ce condiţii, nu ştim”, spune primarul Nicolae Voicescu.
Se prea poate ca, atunci când satele de jos erau invadate pentru o perioadă lungă de timp, chiar de ani, micile comunităţi din pădure să îşi fi urmat cursul firesc al vieţii şi morţii. Iar decedaţii erau îngropaţi aici. Este o variantă. O altă variantă vorbeşte şi despre un asasinat colectiv. Turcii ar fi omorât o întreagă comunitate, ca răzbunare, iar supravieţuitorii ar fi îngropat cadavrele.
Cimitirul a fost exhumat, mai ales cu ocazia fundaţiilor noului Centru care se ridică aici, lângă schit, pe culmea cea mai înaltă a Fârtăteştiului.
„Zona este, după cum se vede, absolut unică. Peisaj, aer. Vrem să o dezvoltăm turistic. Aici ne-am gândit la un centru de recuperare sau, de ce nu, la spaţii de cazare. Noi îl construim şi vrem să dăm viaţă acestui deal”, mai spune edilul.
Deja centrul prinde contur, camerele vor fi echipate cu baie, va exista o sală de mese, o bucătărie, un parc. Iar dacă priveşti de jur împrejur, ai impresia că eşti deja în rai.
Pe o arcă, aici, unde istoria, spiritualitatea, viaţa de după moarte au un sens. Am coborât drumul prin pădurea de aur a Fârtăţeştiului spre lumea de jos, lumea satului. Pe ici, pe colo, fâneţe, vaci cuminţi, care căutau mugurul de iarbă neatins de brumă…
Am privit schitul din centrul Fârtăteştiului. Ciudat, e pe linie cu toate bisericile de pe celelalte dealuri. Castele bavareze, dar închinate cerului…
Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *