În anul Centenarului, recomandăm Primăriei Câineni să denumească Şcoala Generală „General David Praporgescu”

Ţara Loviştei, în acest an al Centenarului, ar trebui declarată Ţară Sfântă, aici având loc cele mai crunte lupte în Marele Război. Un război în care armata română a trecut Carpaţii dar a şi fost nevoită să se apere în faţa unui corp german de elită.

Jertfele românilor umplu această vale, de la Câineni şi până la Perişani. Mai mult, un mare erou şi-a pierdut viaţa la Câineni, este vorba de generalul David Praporgescu. Crucea acestuia se află la intrare în localitate. Din păcate, acest mare erou este uitat. În 1927 a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a acționat în campania anului 1916.

Din păcate nicio instituţie socio-culturală (şcoală cu precădere) din Ţara Loviştei nu poartă numele marelui general care a murit pe Valea Oltului.

Poate că la Câineni, şcoală generală, cea care se vede de cum intri în localitate, acum în anul Centenarului, va primi acest nume solemn, acest nume care a contribuit la constituirea României Mari. Mai ales, că la Câineni, Praporgescu a murit, apărând această trecătoare. 

Recomandăm astel Consiliului Local al Primăriei Câineni să onoreze memoria marelui militar, propunând ca şcoala din localitate să poarte cu cinste numele de General David Proporgescu.

Bătătlia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă

Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.

Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu a reușit să stabilizeze situația frontului după retragere în debandadă și cu pierderi semnificative a Corpului 1 Armată, care a urmat pierderii bătăliei de la Sibiu sub comanda dezastruoasă a fostului comandant, generalul Ioan Popovici. La 13 octombrie 1916 generalul Praporgescu este rănit mortal de un obuz căzut din întâmplare lângă grupul de ofițeri cu care inspecta o poziție de pe front.^[4]

Generalul Praporgescu era un soldat de elită, cu frumoase însușiri sufletești și profesionale. Generalul moștenise de la predecesorul său [generalul Ioan Popovici, n.n.] o situație aproape disperată; el făcu sforțări mari ca să organizeze pozițiile defensive ale armatei sale, să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul.

Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României

Redactia