Autostrada Sibiu – Piteşti este ruşinea naţională care condamnă judeţul Vâlcea. Vinovaţii sunt încă în funcţie

În ultimii 4 ani, revista noastră a făcut un lobby permanent pentru ca această arteră să fie realizată. Numai că, în afara minciunilor, promisiunilor, amăgirilor, pe care le-am publicat crezând în veridicitatea lor, altceva nu s-a întâmplat.

O istorie tristă

În anul 1972, România lui Nicolae Ceauşescu se înscrie în organizaţia TIR, Transporturi Internaţionale Rutiere, şi îşi ia angajamentul să contribuie la realizarea şi modernizarea culoarelor de transport europene care traversează ţara noastră.

Cel mai important culoar care străbătea România a fost denumit Culoarul IV – cel care traversa ţara de la vest la est: Nădlac – Arad – Deva – Sibiu – Piteşti – Bucureşti – Constanţa/Giurgiu (varianta secundă).

În anii ’80 se realizează tronsonul Bucureşti – Piteşti şi Feteşti – Cernavodă, plus 35 de kilometri între Bucureşti şi Fundulea.

Vine revoluţia şi, timp de mai bine de 13 ani, nu se construieşte niciun kilometru de autostradă. Deşi România este membru al Transportatorilor Internaţionali. Iar toată Europa aştepta culoarul IV.

În plus, după 1990, Valea Prahovei devine El Dorado al României, înavuţiţii tranziţiei din tot spectrul politic îşi cumpără terenuri în această zonă.

Guvernul CDR, prin ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, spune că România nu are nevoie de autostrăzi, ci mai degrabă de drumuri naţionale modernizate.

Singurul lucru pe care îl face Băsescu (1998 – 1999) este modrnizarea Autostrăzii Bucureşti – Piteşti, un jaf naţional, pentru că, la nici 2 săptămâni de la inaugurare, asfaltul se decojeşte. Nimeni nu plăteşte pentru asta.

Guvernul Năstase este primul care începe cel mai amplu lobby pentru a convinge Europa că ruta prin Sibiu – Piteşti nu este de actualitate şi că România ar fi de acord să înceapă lucrările la tronsonul Bucureşti – Ploieşti – Braşov – Cluj – Borş. (Beneficiază de un suport uriaş al UDMR.)

Europa spune nu! Guvernul de la Bucureşti insistă, pentru că „exproprierile de pe Valea Prahovei” însemnau miliarde, care ar fi căpătuit pe toţi politicienii, indiferent de partid.

2 ani durează negocierile cu Europa. Europa spune de fiecare dată „pas”.

Atunci Năstase îi găseşte pe americanii de la Bechtel, care simt că e rost de un os de ros în Republica lui Năstase. Acesta scoate la licitaţie (am glumit, oferă prin încredinţare directă) contractul pentru A3 şi tot el reîncepe lucrările pe A2, cele demarate de Ceauşescu.

În 2004 vine la puterea alianţa DA. Dar cu acelaşi scop. De a deturna atenţia Europei şi de a-i face să scoată bani din buzunar pentru noul coridor de pe Valea Prahovei. Dar nu spre Cluj, ci Bucureşti – Ploieşti – Braşov – Sibiu. Din nou, Uniunea spune nu.

Autorităţile româneşti nu înţelegeau că, în limbajul celor de la Bruxelles, conta simplul fapt că, pe DN 7 – Valea Oltului, autostrada este mai scurtă cu 130 de km decât pe Valea Prahovei. Guvernul PDL începe construcţia A1, dar doar pe sectoarele din Transilvania, până la Sibiu. Anca Boagiu deschide şantierele.

Apoi urmează cea mai mare miniciună pedelistă. „Sectorul Piteşti – Sibiu nu are finanţare europeană” pe respectivul exerciţiu bugetar. Toate partidele ştiau că este o mare născocire, pe acest sector existând finanţare, numai că USL (PSD-PNL) introduce în propriul program de guvernare, ca prioritate, sectorul Bucureşti – Ploieşti – Braşov. (Mama lor de exproprieri!)

Vine la putere cabinetul Ponta şi ministrul marilor proiecte este Dan Şova. Evident, cu prioritate autostrada pe Valea Prahovei.  Şova se duce la Bruxelles să negocieze cu oficialii care tocmai trasau noile denumiri Ten-T, să mute culoarul respectiv pe Valea Prahovei.

Fără sorţi de izbândă. Ponta şi Şova încearcă şmecheria: să scoată prin parteneriat public-privat sectorul de pe Valea Prahovei, sperând să forţeze europenii să renunţe la Sibiu – Piteşti. Nu vine nimeni. Cei doi ţin la sertar Sibiu – Piteşti, fără să zică nimic. Decât că e prea scumpă etc.

Bruxelles reacţionează şi îi cheamă la apel.

Aici, generalul Coldea se dovedeşte un tip ok, acesta ameninţându-i pe Şova, Ponta plus Ghiţă (cf. stenograme) că e în stare să-i aresteze dacă nu dau drumul la proiectul autostrăzii Sibiu – Piteşti. Vine Ioan Rus. Acesta încearcă să facă o altă mânărie şi anume să trimită, la Bruxelles, MasterPlanul de Transport cu Autostrada Valea Prahovei prima şi, pe locul 2, cea de pe Valea Oltului.

Bruxelles se prinde şi respinge Master Planul şi cere ca Sibiu – Piteşti să fie scos rapid la licitaţie,  pe primul loc în Master Plan.

După mai multe proteste la Dacia Piteşti, Ponta nu are încotro şi scoate la licitaţie SF-ul pentru Sibiu – Piteşti. SF-ul este câştigat de o firmă din Italia. Care însă freacă menta 2 ani.

Vin tehnocraţii lui Cioloş, cu alt incompetent la transporturi… Dan Costescu! SF-ul este prelungit sine die sub mandatul acestui ministru. Costescu nu e în stare nici să solicite avizul de mediu.

Revine, în 2016, PSD la guvernare. SF-ul este reziliat după 2 ani, italienii nu făcuseră decât capetele, lot 1 şi lot 5. SF-ul este dat Institului de Geofizică şi, după un an, se ajunge la concluzia… că traseul optim, cu mici modificări, este cel realizat de IPTANA, în 1998, care, de fapt, este cel realizat în 1984.

În 2017 sunt licitate capetele pentru proiect şi execuţie. Comisia Europeană spune că, fără aviz de mediu, nu acceptă proiectul. Aviz de mediu care împlineşte acum un an de când se află la Ministerul Mediului.

Ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, afirmă că acesta este gata în: martie 2018, apoi în iunie 2018, apoi în august 2018, apoi în octombrie 2018, acum la finele anului 2018! Probabil că nici atunci nu va fi. Lucian Şova şi Narcis Neaga au o lejeritate pe această temă. De aceea, Graţiela Gavrilescu, Lucian Şova, Narcis Neaga trebuie să părăsească aceste posturi… IERI!!

Iar toată clasa politică, una care a subminat cu bună ştiinţă dezvoltarea acestui colţ de ţară, ar trebui să plătească. Pentru că, intenţionat, au încercat să mintă şi să manipuleze românii şi europenii pentru „exproprierile transpartinice” de pe Valea Prahovei.

La ora asta nimeni nu este demis, nimeni nu este condamnat pentru această crimă economică (în formă continuată), care a durat 30 de ani.

Liviu POPESCU