De Ziua (non)Educaţiei… suntem mai proşti decât acum 28 de ani

Dacă ceva a funcţionat bine în comunism (poate singurul lucru!) a fost educaţia. Aşa cum era ea, cu clasele alea de 40 de elevi, cu pionieri şi cele 3 tablouri pe pereţi, cu tabla aia de lemn, cu creta aia infectă şi buretele murdar.

Ferească Dumnezeu, nu ne-am dori să avem din nou aceeaşi logistică sau elevii să bolfăie în continuare noroiul, zeci de kilometri, până la şcolile amărâte din mediul rural, dar am voi să fi păstrat ce era dincolo, dincolo de primele 5 pagini ale cărţilor, dincolo de catedra aia de lemn…

Spun asta pentru că, în 28 de ani, nu am făcut altceva decât să construim forme fără fond şi să anulăm exact fondul, esenţa. Am schimbat doar creta, tablourile Ceauşeştilor, am pus termopane şi am luat microbuze. În rest, am făcut praf totul. Am distrus şcolile de meserii, liceele, am adus o pleiadă de profesori tâmpiţei, am făcut manuale de cacao, am pierdut o generaţie de profesori buni, am pus tablă magnetică… De fapt, am făcut exact precum administratorul meu de bloc:

Aveam un lift vai de capul lui. Dar acum arată bestial. Are pereţi lucioşi, oglindă, butoane cu afişaj electronic, dar mai mult stă. Pentru că motorul a fost ignorat. Pardon, scrie pe el şi aia cu „Muie… X”.

Şcolile de azi scot analfabeţi funcţional pe bandă rulantă. Colectivele sunt eterogene, au vreo 10 elevi mai buni (datorită implicării familiei în schemă), restul, undeva sub media clasei. Profesorii sunt slabi, complet nepregătiţi, falşi, ipocriţi, mulţi veniţi în schemă după anul 2000, odată cu ciclul Bologna.

În plus, învăţământul românesc nu mai produce meseriaşi, liceele tehnologice sunt unităţi şcolare unde se intră cu medii de 2 şi 3, unde dascălii sunt mediocri, iar practica se face vreo 2 săptămâni, când se joacă whist sau rentz.

După 12 clase, la teoretic, doar 50% dintre absolvenţi reuşesc să încropească o facultate, restul se zvârcolesc spre o privată care doar le ia banii. Apoi intră din plin în oportunitate şi oportunism.

Cei de la liceele tehnologice, după absolvire, sunt pierduţi în societate. Pleacă din ţară să care mere la greci şi să mulgă vaci în Spania. Asta dacă nu intră în lumea interlopă a cartierului, unde, până la 30 de ani, au deja un cazier consistent.

Nu le au cu cratima profesorii lor, d-apoi ei, elevii! Avem cel mai prost sistem şcolar, avem dascăli şi directori numiţi politic, avem inspectori numiţi politic, în funcţie de loialitate şi linguşeală. Avem o şcoală perversă, în care nu mai există valori, în care nu mai există delimitare între societate şi stradă.

Aşadar, 50% dintre absolvenţii de şcoală românească sunt looseri. Sunt rebuturi, inculţi, semidocţi, analfabeţi care nu au citit 2 cărţi până la 18 ani. Nu mai avem pubertate, avem însă o sexualitate debordantă de la 12-13 ani.

Avem o „şcoală progresistă”, ni se repetă cu emfază. În care elevul este „răsfăţatul”, centrul, profesorul fiind minimalizat şi supus unui şantaj continuu, de a nu fi dat pe Facebook, filmat dacă manifestă cumva exigenţe „sovietice”.

Azi a fost Ziua Educaţiei. Mai degrabă, a unei noneducaţii… În afară de festivism greţos, de parade cu elevi superficiali şi profesori mediocri sau de absenţă, altceva nu am văzut. Suntem contemporani cu cel mai prost sistem de educaţie românesc din toate timpurile. O şcoală pictată superficial, fardată, îmbrăcată cu paiete, dar goală de sens. Trăim o epopee a manelizării adolescentine.

Nu, nu vreau biciul la şcoală. Dar parcă nu ar fi trebuit să ajungem la Ecstasy şi sex în sala de clasă.

Şi cel mai frică mi-e că ăsta nu e minimul istoric al tâmpeniei, ci că urmează multe alte surprize.

P.S. În prima zi de şcoală, tânăra învăţătoare a copilului meu (pe atunci în clasa 0) ne-a spus: „Mâine, elevii să AIVĂ la ei un caiet”. Am fost singurul părinte care, în 2 ore, l-a şi mutat la altă şcoală. 

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *