De ce merg la referendum? Aroganţa şi miştourile ieftine ale elitelor m-au convins să merg

Nu aveam nici cea mai mică dorinţă de a merge la acest referendum, pe care şi acum îl consider inutil şi care nu rezolvă nimic din situaţia precară a femeii în societatea românească.

Acum vreo 3 ani, când a venit preotul din cartier, cu ţârcomnicul, la mine la uşă să le semnez minunea asta cu „homosexualii”, am zâmbit. Am stat cu el de vorbă şi nu am semnat. Deşi sunt ortodox, nu unul fanatic; şi amator de femei. În fine, i-am spus că sigur, în România, iniţiativa asta va avea succes. Habar nu aveam că se va ajunge la referendum.

Întrebau unii pe Facebook dacă semnăturile or fi reale. Sunt convins că au fost verificate şi răs-verificate şi nu cred că au avut nuanţă politică.  Babele şi moşii care au semnat iniţiativa popilor nu aveau o căsuţă cu „bifaţi PSD”.

Spre deosebire de iniţiativa USR, care s-a vrut subliminal politică. Şi cine contestă simbolistica asta face pe prostul, zic eu.

Bun, ne aflăm în pragul unui referendum, iar toată elita lu’ peşte prăjit a sărit ca arsă şi a împânzit netul fie cu glume, fie cu miştouri ieftine, deşi vreo 60-70% din fanii USR şi Cioloş ar mânca, potrivit sondajelor, homosexuali pe pâine.

Referendumul pică într-o duminică, cea în care vin de la un botez în familie – chiar în familia tradiţională a surorii mele, haştag de frunte în Cluj, dar uite că m-am decis să merg şi să votez. De-al naibii! Mai ales pentru manipularea asta ordinară, că e referendumul lui Dragnea şi al PSD. E drept că PSD s-a lipit parşiv de acest referendum, mirosind că e rost electoral, dar, în esenţă, este doar un referendum ultraortodox, promovat de BOR, care se sperie că o să-i vadă pe Ion şi Gheorghe de mână la starea civilă.

Fapt care, în România, şi cu şi fără referendum, nu s-ar fi petrecut decât peste 50 de ani, odată cu extincţia babelor cu broboadă de la Dâlga.

Plus manipularea aia cu 40 de milioane de euro, o sumă „şmechereşte” mânărită de vreo 3 ori în postările unora… cu carte, cică.

Până la urmă, au dreptul şi popii să îşi susţină angoasele, nu? Au făcut-o şi grecii şi polonezii, şi atunci de ce e grav că o fac şi ai noştri? Ne scoate din Europa acest referendum? Nu.

Dar aroganţa şi autosuficienţa „deştepţilor lu’ peşte” m-au convins că trebuie şi ăştia mulţi, „încuiaţi”, care nu semnează „liste fără penali”, au dreptul să aibă o voce auzită. Că vocile „elitiste” macină pe aici, pe Facebook, de dimineaţa până seara.

Liviu POPESCU

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *