Brâncuși e un mare sculptor al Americii

de Ligia Rizea

Acum 100 de ani, în New York, s-a deschis Expoziția Internațională de Artă Modernă, pe 69th St Armory, din 15 februarie până în 15 martie.  A fost un mare eveniment cultural însoțit de furtunoase controverse în mass-media americană, iar Armoy Show a devenit, astfel,  cel mai renumit eveniment din istoria artei americane. Au fost expuse 1.250 de picturi, sculpturi și lucrări decorative și au fost reprezentați 300 de artiști europeni și americani.

Constantin Brâncuși a participat la această expoziție de mare anvergură cu cinci lucrări: „Mademoiselle Pogany” (o variantă de ipsos), „Muză”, „Muza adormită”, „Sărutul” și „Tors de tânără fată” (o versiune în marmură), toate grupate pe aceeași bază, prezentate ca unic discurs al unei dinamici interne fără echivoc.  Lucrările lui, ca și cele ale celorlați avangardiști prezenți în expoziție, au stârnit discuții și controverse în lumea criticilor de artă și în presă. În mod deosebit au atras atenția, stârnind presa de senzație, pictura  lui  Marcel Duchamp „Nud coborând o scară” şi  „Domnişoara Pogany” a lui Brâncuși.  Între altele, un reporter plin de duh a descris-o pe  „Mademoiselle Pogany ” ca pe: „un ou fiert tare, echilibrat pe un cub de zahăr” .

Dincolo de unele reacții nefavorabile și neplăcerile  pe care le-a avut cu vameșii americani (care îi considerau operele  obiecte utilitare și nu acceptau să le scutească de taxe vamale, celebru fiind procesul „Păsării în zbor” care a durat doi ani și s-a finalizat cu reformularea conceptului de artă modernă în America), Brâncuși și-a câștigat, de fapt, notorietatea în America. După Armory Show, în 1914,  Alfred Stieglitz, considerat părintele fotografiei moderne, îi dedică lui Brâncuși o primă expoziție personală în  galeria sa „291”, New York , numită astfel după adresa ei din Fifth Avenue. Au urmat expozițiile din 1926 de la Wildenstein și Brummer Gallery în New York. Operele lui au fost cumpărate în America pe scară largă.  Practic, 80% dintre lucrările lui sunt în muzee și colecții particulare din America. Aceasta este istoria americană a lui Brâncuși, pe scurt.

În noiembrie 2013, PAUL KASMIN GALLERY din New -York aniversează centenarul „1913 Armory Show” printr-o expoziție de excepție, (deschisă până în 11 ianuarie 2014),  în care sunt prezentate  cinci versiuni de bronz lustruit ale celor mai faimoase lucrări ale lui Brâncuși –„Mademoiselle Pogany II”, „Peștele”, „Cap”, „Nou născut”, „Muză adormită”.  Opțiunea galeriei New York-eze este pe departe una desăvârșită. Paul Kasmin Galerie & Assouline lansează, concomitent cu expoziția, un catalog „Brancusi la New York, 1913 – 2013”, publicat de „Assouline” și al cărui autor este Jerome Neutres, un  critic de artă francez, reprezentând Franța la New-York pe filieră diplomatică.  Cartea este o cronică a succesului lui Constantin Brâncuși în New York City, dar și a impactului  pe care New-Yorkul l-a avut asupra carierei lui Brâncuși propulsându-l în Pantheonul marilor artiști ai lumii. A fost un fel de operă desăvârșită în comun.

Nu pot să nu închei pe un ton de amărăciune. Brâncuşi n-a avut nici o expoziţie personală în Europa, nici în Franţa, unde a locuit timp de 53 de ani, nici în România. Muzeele şi colecţiile de artă americane posedă cea mai mare parte a operei sale. Numai Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centrul Pompidou) are un număr important de lucrări de Brâncuşi, pe care acesta i le-a lăsat moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său din Impasse Ronsin, după ce statul communist român i le-a refuzat.

Brâncuși e demut o valoare universală cu un mesaj corect pentru cei de acasă. De ce mai era necesar ca un „x” sau „y” să impiedice atâta vreme intrarea oficială a Complexului monumental de la Tîrgu-Jiu în circuitul celor mai de seamă valori mondiale, adică să fie înscris și oficial pe Lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial? De ce să le dăm apă la moară unor personaje obscure, îngăduindu-le să se aleagă cu poleala pe mâini (că asta ți se întâmplă când te atingi de Idoli!), sau unor „restauratori” anonimi să-și lege numele de Brâncuși pe bani mulți?

Fără a-i reproduce cu exactitate cuvintele, Brâncuși le-a spus gorjenilor după recepția lucrărilor sale de la Târgul Jiu… nici nu vă dați seama ce vă las eu aici. Se pare că unii știu și se joacă, mârșav, țurca oltenească pe sub Poarta Sărutului, de vreo două decenii.