Drăgăşani este oraşul aristocraţiei de Batca, binecuvântat de Gib Mihăescu, aici la margine de judeţ

Vâlcea se închide la sud, pe malul Oltului, cu un oraş renăscut din istorie, oraş al viilor nobile şi al Grandiflorei, vorbim de Drăgăşani, al doilea municipiu din judeţ, loc al podgorenilor şi al primilor comercianţi, intersecţie de drumuri…

Vorbim de un  oraş veşnic primăvăratec, romantic în toamnă,  plin de tei şi castani, cu o dinamică supusă temperamentului iute al olteanului de şes, dar şi al burghezului de pe deal. Un oraş cu case mari cu ferestre înalte, printre trandafiri şi crini, un oraş care deşi a fost mutilat de regimul comunist, în inima sa centrală, şi-a păstrat semicercurile de altă dată. Este un oraş cu stil, o nobilime care se distinge aici, pe marginea Oltului care pleacă din judeţ, cu aromele viei ce dă în pârg.

Drăgăşaniul a redevenit azi oraşul emancipat de ieri, cu conace cochete, cu străzi parfumate de flori şi arbuşti, un oraş unde nobilimea vinului se combină perfect cu arta comerciantului de legume.  Este un compozit care l-a determinat pe Gib Mihăescu să pună în manuscris povestea şi iubirea acestui frumos oraş al Oltului.

La Drăgăşani iubeşti corolele trandafirilor, dansul magnoliilor, parfumul strugurilor, pentru că, în aceste zile dar mai ales peste doar câteva săptămâni, de pe dealuri vor coboarî cele mai năucitoare şi apetisante arome. Ale viei nobile, care prinde culoare şi spirit.

Ne înclinăm în faţa Drăgăşaniul, autonom şi independent de viaţa noastră, a nordiştilor, , un  oraş care arde, care trăieşte, plin de pub-uri, de viaţă, cu o economie care se construieşte de la zi la zi, este oraşul care primeşte daruri de la Cer printr-o geografie unică.

Are unul dintre cele mai elegante parcuri, Batca, acolo unde şi adolescenţii de ieri, bunicii de azi, au roşit la primul sărut. Este unul din cele mai frumoase parcuri, o investiţie aristocrată, cu lac, salcii, arbori şi alei care se duc până sus spre colină. Parcul închide axa hotelurilor şi al locurilor de losiri al orăşenilor de la sudul Vâlcii. Batca are suflet de adolescent cu pistrui, de adolescentă îndrăgostită, de bunic cu monoclu, are seva noastră. Pentru că Drăgăşaniul are un suflet romantic, pe care, parcă, administraţia actuală a reuşit să-l găsească şi l-a pus pe solfegiul toamnei care bate la uşă.

M-am plimbat o oră prin Batca şi am realizat de ce drăgăşenenii îşi iubesc sufletul. Este în fiecare colţ de oraş, în fiecare roză, în fiecare frunză a toamnei care se îmbujorează la atingerea brumei.

Şi am mai înţeles ceva – că, la Drăgăşani, oricât de trist ai ajunge, relaxarea şi frumosul redau eleganţa zâmbetului la plecare.

Liviu POPESCU

One comment

  • Iuliana Cleopatra Pol

    Vă mulțumesc în numele celor care iubesc acest oraș,care îl locuiesc și care îl cinstesc cu munca lor.
    Cuvinte frumoase care m-au emoționat profund și pe care as dori sa le citească romanii de pretutindeni,că exemplu despre cum trebuie să pună în valoare locurile de unde au plecat.
    Cu respect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *