Cum se numeşte o ţară care de peste 10 ani îşi bate joc de bătrânii şi bolnavii ei?

Oameni fără mâini, bătrâne de 80 de ani cu diferite boli, copii care ţin în braţe câte o astfel de bătrână (mama lor), oameni betegi, tinere diganosticate cu diferite afecţiuni de la retard psihic până la poliartrită reumatoidă juvenilă.

Vreţi să ştiţi unde este acest spectacol dramatic? Anual, în faţa cabinetelor Comisiilor de Evaluare. Aici se adună oameni suferinzi din tot judeţul Vâlcea, de la zeci de km distanţă – din Ghioroiu, Bălceşti, Livezi, Lungeşti etc.

Sunt aduşi cu maşini, cu microbuze, din toate cătunele Vâlcii pentru a fi reevaluate. Pentru ce? Să se vadă dacă prin minune le-a crescut o mână la loc într-un an, piciorul sau din Alzhaimer au devenit lucizi! Acestea nu sunt handicapuri permanente. Trebuie să vină la comisie, să vadă, dacă nu cumva a coborât vreun Iisus pe pământ sau vreun apostol şi a făcut minuni.

Lăsând gluma la o parte, asta este o dramă care se petrece an de an, pentru o amărâtă pensie de boală, pentru asta sunt aduşi suferinzii Vâlcii la Comisie.

Auzi la ţară, bătrâne care vobesc cu voce tare (defect auditiv) că „Trebuie să merg la Comisie!”….

Şi nu e de ieri de azi. Este de cel puţin 10 ani. De când bolnavii Vâlcii sunt umiliţi în asemena hal. Sunt aduşi la cozi uriaşe, pentru a intra preţ de 2 minute, unde sunt verificaţi dacă mai au handicapul.

Şi asta pentru ce? Pentru a depista pe cei falşi bolnavi, doar? Asta să fie singura soluţie? Atunci chiar că suntem prea incompetenţi ca naţie dacă noi vrem să prindem farseorii, omorând o populaţie?

De ce nu se deplasează comisia la domicilul acestor oameni bolnavi, de ce dacă li se pare ceva suspect nu sesizează oragenele de control cu privire la medicul care a eliberat un astfel de certificat?

Acum 3 zile, pe o ploaie ucigătoare, într-un cătun din Vâlcea, o femeie de 83 de ani diagnosticată cu demenţă senilă, dintr-o localitatea aflată la 80 de km de Râmnic, era urcată fără să ştie de de, într-o căruţă, ca să poată coborî până la şosea de unde să plece spre oraş, la comisie! Ce mama naibii trebuia să vadă Comisia? Dacă femeia îl citeşte pe Schopenhauer sau îşi aminteşte numele veteranilor de război din 1944?

Nu, este o bătaie de joc a Comisie de Evaluare, o umilinţă asupra condiţiei umane, o agresivitate fără măsură, ceva atroce.

De aceea trebuie de urgenţă găsite soluţii: Avem 6 deputaţi şi 2 senatori, îi rugăm să se ocupe de această situaţie, ca începând cu 2019, să nu mai vedem această situaţie grotescă la Comisiile de Evaluare!

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *