Codruţa şi Liviu

De trei zile lupta n-a mai încetat
Şi Klaus pare c-a înaintat.
Dar Dragnea Liviu vede cu durere
Cum floarea pesedimii prin dosare piere.
Trece înainte cu o mândră în joc
Ce varsă din ochii-i flacăre de foc.
Strigă cu tărie cetelor venite

La glasu’ său mândru să nu fie obosite.

Iată că pupila neamţului hoinar
Trece pe-un sălbatec, ticluit dosar.
Unde se arată pe întinsa vale,
Prin pesedimea toată ea deschide cale.
Iară Dragnea Liviu, cum o întâlni,
Îi ieşi-nainte şi-astfel îi vorbi:
— „Dacă nu ţi-e frică şi-ai credinţă-n tine,
O, Codruţa! Vino să te baţi cu mine!”

Ei descălecară atunci amândoi,
Îşi deschid dosare ca doi juni eroi.
Ochii tuturora cată cu mirare
La Dragnea şi Codruţa, potera cea mare.
Ei se bat pe Facebook cu postaci de foc,
M*ui în rime albe pe-a lor conturi joc.
Haştag răcoreşte fruntea lor udată,
Mânia pesedimii sufletul le-mbată.
Ei se bat în injurii — M*uile se frâng;
Şi se iau la draci — acuze răsfrâng.
Când Codruţa scoate o sentinţă mică
Şi lovind pe Dragnea, apărarea îi strică.
Dar el cu Toderică astfel o lovi
Încât Kovesi din funcţie pieri.

Iar după aceasta, pesedimea noastră
Arde şi învinge maculatură

judecătorească

Dar sentinţa mică, dată de Codruţa

Injectă veninul! Iar eroul roşu, c-o ultimă strigare,

plecă şi el agale, către închisoare…

de Dimitrie Belinatineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *