La taifas cu un primar dintr-o ţară din altă lume, acolo unde există Zero Corupţie

Insulele Feroe s-ar traduce in limba feroeza “Insulele oilor”, si asta deoarece oieritul a fost inca de la inceput si este si in prezent principala sursa de venit a localnicilor, dincolo de pescuit, de la sine inteles intr-o zona inconjurata de ape.

Pentru mii de ani Insulele Feroe au fost niste singuratice in inima Atlanticului de Nord. Primii oameni care au poposit aici au fost calugarii irlandezi, in a doua jumatate a secolului VII, aflati probabil in cautarea unui refugiu linistit. Ceea ce este mai bine cunoscut si documentat din punct de vedere istoric, este colonizarea norvegiana, care a inceput o suta de ani mai tarziu, trecand printr-o perioada vikinga, in momentul in care insulele au devenit adapost pentru acesti lupi de mare. Ramasitele culturii vikinge se mai regasesc inca in anumite obiceiuri locale si mai ales, in alcatuirea limbii feroeze, un amestec de islandeza si norvegiana.
Urmatorii stapani ai arhipelagului au fost norvegienii, al caror control a continuat pana in 1380, cand intre Norvegia si Danemarca s-a creat o uniune politica, care a luat forma unei duble monarhii. Reforma a fost implementata in insule in 1538. Mai tarziu, in 1814, cand in urma tratatului de la Kiel, Norvegia a fost despartita de Danemarca, autonomia insulelor a revenit celei din urma.

Insulele s-au dezvoltat inspre o natiune de pescari moderni, avand o flota proprie, dupa abolirea monopolului comercial, in 1856. Pe 12 aprilie 1940, Insulele Feroe au fost ocupate de trupele britanice, dupa invazia Danemarcei de catre Germania. Transferul a fost facut pentru a evita ocuparea insulelor de catre germani, deoarece acest lucru ar fi putu echivala cu o catastrofa pe harta razboiului. Prezenta fortelor britanice au avut si o consecinta cat se poate de placuta asupra retelei de transporturi, deoarece in 1943, inginerii acestora definitivau constructia singurului aeroport din insule, aeroportul Vagar. Controlul a fost inapoiat Danemarcei dupa razboi, iar in 1948 a fost implementat un regim de legi care garantau autonomia locala. In 1973, Insulele Feroe au refuzat sa se alature Danemarcei in intrarea in Uniunea Europeana. Insulele au avut dificultati economice considerabile dupa prabusirea industriei pescuitului in anii ‘90, dar eforturile facute pentru diversificarea economiei si asigurarea unei balante economice au ajutat la restabilirea situatiei economice.

Iar azi, Insulele Feroe sunt pe primul loc în industria somonului, pentru că, spune interlocutorul meu din această amiază de mai, Eivind Jacobsen, cea mai bună climă pentru somon este cea din arhipeleag, graţie curenţilor golfului.  Curenţi care menţin o temperatură optimă pentru „metabolismul acestui peşte”

Apropos, vara temperatura în Feroe nu trece de 15 grade iar iarna undeva la 5 grade, niciodată zero sau sub, din cauza faptului că micuţele insule sunt încojurate de apă iar temperatura mării este în medie de 6-7 grade.

Uite aşa am aflat despre micul stat de 50.000 de locuitori, locul unde poliţia şomează iar oamenii se ocupă fie cu propriile fermele, fie sunt angrenaţi în industria piscicolă. De la Eivind.

Eivind a fost primar în Sjóvar, timp de 8 ani, asta, când avea 27 de ani şi a fost ales într-o confruntare cu 32 de candidaţi. Vorbim de un orăşel cu 1000 de locuitori, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi „nu-ţi permiţi să mergi pe stradă şi să le îndrugi tot felul de aberaţii, promisiuni deşarte”. Candidaţii sunt independenţi pentru că în orăşelul de care vobim nu există partide politice şi nici patimi. Oamenii care candidează sunt aleşi pe încredere, râmân în finală 5 şi de acolo se alege gospodarul localităţii.

În Feroe nu există corupţie, nu există nepotisme, nu există parandărăt. Licitaţiile sunt analizate de primar iar dacă preţul este prea mic şi apar semne de întrebare imediat se face o investigaţie asupra firmei şi este descalificată dacă nu poate garanta calitatea unei lucrări.  Apropos nu vorbim de infrastructura de utilităţi…acestea sunt vechi de când lumea iar pe primul loc este prioritară ecologia.

„Nu a venit nimeni să ceară funcţii, nu a apelat la capitolul prietenie, este o lege a decenţei şi a bunului simţ, care te obligă să te porţi ca un bun cetăţean şi să respecţi apriori o lege”, spune fostul edil din Feroe care a decis după 8 ani să renunţe la mandat şi să revină la industria piscicolă. Apropo, funcţia de primar fie este una cu normă întreagă fie una pe jumătate. Depinde de localitate. Adică dacă nu sunt atâtea probleme, fiind co comunitate redusă, eşti primar part-time şi în rest te poţi ocupa de afacere ta. Eivind deţine o companie piscicolă şi lucrează şi la un post de radio şi a fost şi preşedinte al Federaţiei de Handbal.

Feroezii nu sunt de acord cu imigraţia musulmană, deşi, noi ştim că scandinavii sunt ceva mai primitori, numai că Eivind spune că „ei nu pot fi ca noi, nu se pot adapta criteriilor noastre sociale”.

Cel mai amuzant aspect pe care l-a întâlnit în Râmnicu Vâlcea, a fost la o cafenea când o femeie de etnie romă simţind că e străin l-a întrebat de unde este? Eivind nu ştia cum să-i spună unde este Feroe la care „conaţionala” noastră a replicat. „A, Feroe? Ţara aia la 36 ore de feribot de Danemarca!”

Pentru că romii noştri au încercat (fără succes) să se aşeze şi în Feroe, numai că cerşitul nu e acceptat acolo, nu se dă de pomană iar dacă un cerşetor este văzut pe stradă, imediat este chemată poliţia şi e ridicat. De altfel poliţia nu are activitate, în Feroe nu s-a petrecut nicio crimă în ultima sută de ani, nu există incidente în trafic, doar mici şi rare răfuieli, dar nu cu violenţă(pentru că un schimb de pumni se încheie obligatoriu cu închisoare) şi extrem de rar un jaf pentru mărunţiş. Pentru că nu prea mai există monezi, statul Feroe cunoaşte  deja o utilizare a cardului în proporţie de 90% pentru tranzacţii. În Feroe nu există conceptul de „încuiat uşa”.

Aceasta este povestea unui stat desprins din altă lume, total diferită de a noastră, un stat iubit de turiştii de peste 40 de ani pentru peisajul fabulos concentrat în arhipeleag, cu munţi mici dar care oferă o panoramă spectaculoasă, cu o faună inedită, cu case din poveste, cu ferme de vaci şi oi. „pe vremuri nu te puteai căsători dacă nu aveai o fermă, cu vite, era condiţia obligatorie să arăţi că poţi întreţine familia”

Feroezii sunt protestanţi iar biserica este stâlp al comunităţii,  imediat semnealeză dacă o familie trăieşte în sărăcie şi statul se implică în a asigura un venit social pentru respectivele persoane şi asta…pentru tot restul vieţii.

Nivelul de taxe pe salarii se ridică la 40% dar asta se traduce în spitale public, şcoli publice  (nu există scoli sau spitale private) în tot felul de servicii de calitate, mai ales că…ţara este considerată, statul cu Zero Corupţie.

Liviu POPESCU

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *