Cum am aflat că sunt vecin de scară cu criminalul de 18 ani de la etajul 10

„Îl cunoaşteţi pe criminal? Pe tânărul care a omorât? Pe Iacob!”

Cami, pelticul, stă şi ascultă muzică la marginea scării. Grasul se agită în piaţă. Babele se frământă. Una spune că „e rele, dom’le, acum vremurile. Nu mai ai cum să ieşi din bloc”.

„Îl cunoaşteţi pe criminal?” Se fuge de cameră. Cine dracu’ să-l ştie?! Se aciuase pe aici. E de la Casa de Copii. Şi Cami, şi Grasu’, şi toţi care stau cu curul pe scară, dimineaţa, la prânz şi seara, sunt de la Casa de Copii…

„Era violent, era agresiv?” Fug de cameră. Vecina de la 3 dă din mână şi urcă pe scări. Vecina de la 4 coboară cu căruciorul. „Ce e? Ce s-a întâmplat?” „Unu’ a omorât-o pe una”. Câinele lui Traian se încaieră cu al fiicei şefului de scară. Bobiţă, câinele maidanez al scării, rânjitul, sare în apărarea căţeluşei lui Traian. Bobiţă e ca şi copiii de la casa de copii. Blând şi blajin la prima vedere, apoi deodată se înfurie. Îl las să intre seara în bloc. Şi el pe mine, câteodată, dacă nu îl calc pe coadă, şi la propriu, şi la figurat. „Chiar nu-l cunoaşteţi?!”

De la casa de copii îi dau afară după 18 ani. Fură, cerşesc, şi-o trag între ei. Ascultă manele în scara de bloc. Se îmbată, vomită, strigă, se împing. Eşecul statului cu aceşti copii. Sunt respectuoşi cu vecinii. Ne cunosc pe toţi. Ne cunosc pe nume, ore de serviciu,  copii, neveste, soţi, amante şi amanţi. Lui Cami îi mai dau câte un leu. Mi-e milă de el, vorbeşte piţigăiat şi peltic. Cerşeşte la Cozia, acolo are vad.

„Cum era? Era violent?” Nu, domnişoară, nu citea Kant şi nici Schopenhauer. Era de la Casa de Copii. Acolo unde nu există educaţie, nu există familie, nu există afectivitate, nu există lege, nu există viitor. Există doar Azi. Victima era tot de acolo. Mamă cam târzie, tocmai la 18 ani. Alte fete de la Casa de Copii cunosc „de toate” de la 12 ani, de când le vine ciclul. Fata asta abia la 18 ani născuse.

„Îl ştiţi pe tânărul care şi-a omorât iubita?” Îţi vine să-i spui vreo două. Iubita? Care iubită? Aici nu există iubire. Aici există o carnalitate, o animalitate ca la haite. Trăiesc azi, văd ce mănânc, ce hormoni am şi cum mă descarc. Legea pădurii urbane.

„Dar chiar nimeni nu-l cunoaşte pe criminal?!” O ştim pe femeia la care stătea. Vedetă în bloc, aşa o făcuseră şefii de scară. Pentru restanţe la asociaţie. Executare silită. Pe ăsta…, pe Iacob, nu-l reţin.

Statul la 18 ani îi aruncă în stradă, în scara de bloc, în pieţe, în gunoaie, la cerşit, în închisori. O să ia 20 de ani. Pentru crimă.

Nu, nu-l reţin. Deşi îi cunosc pe toţi de la Casa de Copii şi ei pe mine. Dar pe respectivul nu. Nu-mi sare în ochi. Ăsta e primul caz doar. Copiii ăştia cresc şi devin adulţi şi poate mai şi ucid. Nu sunt decreţeii, sunt era post-decreţei, sunt copiii născuţi în familiile din anii 2000. Alea şomere, inculte, obosite, învinse, periferice, neadaptate. Copiii au ajuns la Casa de Copii. Şi, de aici, în neant.

„Saluta de regulă? A mai avut ieşiri violente?” Vecinii fug. Doar cea de la 7 vorbeşte. Şi încă o persoană.

În lift, o vecină de la 5 fuge de mine când îi spun de tânărul de la 10, aciuat aici în bloc, care a omorât o fată. De parcă eu eram criminalul.

Există şi România 4. Ultima, cea periferică. Cea care are reguli primare. Aici stă criminalul, aici trăia victima. Şi Cami, şi Grasu, şi toată Casa de Copii. Stă lângă noi, cu Bobiţă maidanezul.

Noi ne gândim la Concediul din Croaţia. Alţii se omoară între ei… Cum unde? La noi pe scară.

Blonda de la ProTV se plictiseşte. Şi pleacă. Vecinii dezbat. Mama a coborât cu un cuţit în mână la parter să desfacă cutia poştală, pentru că nu avem cheie. Un tânăr de 18 ani de la Casa de Copii a omorât cu 5 lovituri de cuţit o altă fată de la Casa de Copii şi a îngropat-o în Goranu, la Feţeni, acolo unde maidanezii ca Bobiţă sunt duşi de hingheri.

Aştept să merg la vară în Croaţia…

Liviu POPESCU

One comment

  • Vali Ichim

    Cândva, nepotul meu mi-a spus:
    –Sabi, (aşa-mi spun nepoții mei)… eu cred că lumea în care trăim acum este Prima, cea de la Doamne-Doamne este a doua, iar Iadul este a treia!!!…
    Adevăr filosofic, izvorât din mintea unui copil de opt anişori…

    „Lumea a treia” este cea din care a coborât acel criminal de 18 ani…din „lumea
    lipsită de Educație, de Afectivitate, de Viitor… din lumea periferică”, lipsită de Dumnezeu! 😥😥😥…………

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *