Ţara Loviştei, prima ţară a Ţării Româneşti este ţara dintre munţii Vâlcii

Loviștea, depresiunea intra-montană din Carpații Meridionali, printre cele mai frumoase ale României, a reprezentat atât o unitate administrativă, ce cuprindea toate satele din bazinul Perişani – Boişoara și pe cele din bazinul Lotru.

Această Loviște populară își avea nucleul, conform accepțiunii locuitorilor săi, la răsărit de Olt, în satele Titești, Găujani, Boișoara și Bumbuiești, Spinu, Mlăceni. Deoarece Loviștea a fost și este considerată o regiune naturală, locuită din timpuri vechi de o populație autohtonă, hotarele ei au rămas aproape neschimbate în cursul vremii.  Satele loviștene, majoritatea foarte vechi, atestate încă din evul mediu timpuriu, nu sunt foarte întinse, încadrându-se astfel în tipologia satelor de munte. Deși situate într-o depresiune, pe malurile Oltului și Lotrului, satele se pierd între dealuri, coline și văi, în așa fel încât rareori dintr-un sat poți zări satul vecin.

Peisajul deal-vale este specific Țării Loviștei, fiecare sat fiind înconjurat de dealurile și colinele lui. ”Zărești însă din orice punct al depresiunii rama circulară a munților ce închid Loviștea din toate părțile, ca zidurile înalte ale unei cetăți:soarele răsare dintr-un munte și apune în celălalt”, spune Constantin Mohanu în culegerea sa de folclor loviștean, Fântâna Dorului .

Înconjurată din toate părțile de munți, scăldată de apele Oltului și ale Lotrului, comunicând cu regiunile învecinate prin cele două capete ale defileului Oltului și prin vechiul drum al Loviștei, bătrâna și mereu tânăra Loviște reprezintă una dintre cele mai bogate și originale arii folclorice din România.

Loviștea se integrează perfect în spațiul spiritual mioritic, dat fiind faptul că este un ținut locuit din cele mai vechi timpuri. Forța tradiției și a ceremonialului de desfășurare a ritualurilor vieții au atras atenția folcloriștilor asupra acestei depresiuni intra-carpatice, al cărui folclor oferă o ipostază a vieții totalitare a obștei țărănești.

Viața folclorică lovișteană a respectat rânduiala  unui ceremonial la fel de vechi ca ritualul urcării sau coborârii turmelor pe plaiul carpatic. Integrându-se organic în viața socială a satului, creația folclorică are la origini un sistem de ceremonialuri, cu structură și funcționalitate proprii.

Asta este Ţara Loviştei, locul de unde au plecat Basarabii, cei care au condus peste 1000 de ani, Ţara Românească, o cetate între munţi, drumul comercial al Europei, drumul cruciaţilor, un Verdun românesc în Primul Război Mondial…Ţara haiducilor, a moşnenilor, a păstorilor, a cavalerilor, a colindelor străbune, a cetăţilor romane, ţara dintre munţi, asta este minunata Loviştea.

Ţara lui Litovoi, primul rege al acestui tărâm.

Avem raiul aici, în Vâlcea, avem un ţinut mai blând decât al Alpilor, mai ospitalier decât alte ţinuturi stâncoase, avem 5 localităţi (Perişani, Câineni, Titeşti, Boişoara, Racoviţa) care oricând ar putea deveni ele însele destinaţii turistice, precum cantoanele helvetice. Numai să vrem asta, să investim, să punem la punct o infrastructură care ar pune pe lista turistică a Românie, prima Ţară a Ungro-Vlahiei…Asta este Loviştea.

Liviu Popescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *