Cernişoara a devenit capitala murului american
După succesul înregistrat în anii anteriori de un tânăr întreprinzător cu o plantaţie de mur american, alţi trei localnici şi-au încercat norocul în acest domeniu agricol.
Astfel, la această oră, 4 cernişoreni se pot lăuda cu plantaţii de mur american şi, potrivit primarului Mihai Ionescu, afacerea devine tentantă şi pentru alţii.
„E drept, după minerit, Cernişoara a trebuit să regăsească resurse pentru a reveni în plan economic. Suntem o comună necolectivizată iar după anii 90, odată cu normele europene în materie de produse agricole, după o cădere a pieţei de desfacere a produselor tradiţonale româneşti a fost greu. Dar, faptul că doi mari investitori din localitate au generat afaceri prospere a fost un plus. Mai ales că au dat locuri de muncă, cu prioritate cernisşorenilor. Acum uite avem aceste provocări. Sunt cei cu murii, cineva îşi va încerca norocul cu goji. Noi le urâm succes şi sperăm la cât mai multe iniţiative private”, spune Ionescu.
Murele sunt majoritatea exportate şi se pare că afacerea se va dezvolta, alţi localnici sunt amatori de a cultiva acest soi de mur.
Cultivarea murelor este o afacere profitabilă în România, mai ales pentru agricultorii care obțin recolte bune și au învățat să își vândă producția la un preț competitiv.
O plantaţie de mur are nevoie întâi de toate de teren, logic. De asemenea, la înfiinţarea unei astfel de culturi necesită o serie de lucrări comune speciilor pomicole: pregătirea terenului de plantare, stabilirea distanţelor de plantare în funcţie de sistemele de cultură, pichetarea terenului, alegerea soiului şi plantarea efectivă. Pichetarea înseamnă marcarea pe teren a fiecărui arbust care se plantează, iar acest lucru se face prin picheţi, de unde şi numele.
Plantaţia de mur necesită aceleaşi lucrări ca la zmeur. Ca sisteme de cultură se practică mai mult cultura susţinută pe spalier, cu trei sarme duble, similar viţei de vie. Înaltimea spalierului ar trebui să fie de circa doi metri. Distanţele de plantare folosite sunt de 2,5 metri între rânduri şi jumătate de metru între plante pe rând, ceea ce asigură un spaţiu de nutriţie suficient şi o iluminare bună.
Recoltarea se face manual, între jumătatea lunii iulie şi septembrie. Se produc 20 de tone pe hectar. Se pot obţine venituri şi de 50.000 de euro pe hectar, cu costuri anuale ce nu depăşesc 5.000 de euro pe hectar.
Problema este că investiţia iniţială necesară trebuie să fie de 10.000 de euro şi apoi să aştepţi patru ani până la vârful de producţie.
Mai trebuie spuns că o plantaţie de mur are o viaţă productivă de doar zece ani, astfel că trebuie întinerită mult mai des decât viţa de vie, de exemplu, care rezistă chiar şi zeci de ani.
AP
