Vâlcea deţine două obiective UNESCO, ambele în oraşul Horezu

Județul Vâlcea este, prin două mari entități spirituale, singurul din sudul României aflat pe lista UNESCO. Ambele se află în zona Horezu, în vestul județului, într-un loc care de fapt circumscrie valorile spirituale ale vâlcenilor – biserica și olăritul, respectiv Mănăstirea Hurezi și ceramica de Horezu

Depresiunea Horezu este un conglomerat de așezări păstorești la bază, unde tradiția creșterii animalelor s-a îmbinat cu tradiția prelucrării lemnului și a pământului prin olărit. Bărbătești, Pietrari, Vaideeni, Costești, Tomșani, Măldărești, Slătioara sunt comune aflate în jurul orașului domnesc Horezu și care se deosebesc de restul localităților prin casele mari cu un etaj, cu fânețe, livezi de meri și pruni, dar cel mai important lucru, au acel pridvor moștenire arhitectonică de la Mănăstirea Hurezi”

Mănăstirea Hurezi, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, este, până în prezent, singurul monument istoric înscris individual pe lista patrimoniului cultural mondial (în 1993, la a 17-a sesiune a „World Heritage Comunitee” — Cartagena, Columbia) și deocamdată singurul din sud-estul țării. Celelalte obiective trecute pe listele UNESCO sunt formate din mai multe monumente istorice grupate sub o anumită categorie, precum cele opt biserici pictate din nordul Moldovei, la care se adaugă Mănăstirea Sucevița în 2010; cele șapte biserici săsești fortificate din Transilvania; cele opt biserici de lemn din Maramureș; cele șase fortărețe antice dacice din Munții Orăștiei; Centrul istoric al Sighișoarei, care este un ansamblu urban medieval.

Tot în timpul lui Constantin Brâncoveanu, la Horezu s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea meșteșugului olăritului, conturându-se ceea ce reprezintă azi ceramica de Horezu, înscrisă la rândul ei pe Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO, în decembrie 2012.

Meșteșugul străvechi al olăritului cunoaște în epoca brâncovenească o revitalizare, un plus de acuratețe în execuție și o creștere a valorii simbolice și artistice a decorului pictat. În a doua jumătate a secolului XX au fost stimulate respectul pentru conservarea și transmiterea motivele și simbolurile arhaice (cocoșul, șarpele, peștii, arborele vieții, soarele) și creativitatea și libertatea de exprimare plastică individuală, ceea ce a dus la apariția unui număr însemnat de meșteri olari renumiți precum Vicșoreanu, Ogrăzeanu, Iorga, Mischiu, Popa, Paloși ș.a. și la renumele național și internațional al ceramicii de Horezu.

Multă vreme, chiar și după 1990, olarii au rămas izolați în satul lor din vârful dealului care, evident, se numește Olari. Horezenii și-au creat destul de târziu un vad comercial pe strada principală de la ei de acasă, după modelul celor din Corund, de care îi leagă o îndelungată prietenie, meșterii horezeni și corundeni admirându-și reciproc creațiile și ajutându-se destul de frecvent să-și vândă reciproc produsele.

Dar, ca fenomen negativ, a apărut și a proliferat kitsch-ul, care tinde să egaleze și să înăbușe arta populară autentică.

Orașul Horezu este în prezent o destinație turistică recunoscută și căutată atât pentru comorile de artă și arhitectură conservate de Mănăstirea Hurezi, cât și pentru măiestria meșterilor olari. Oraşul Horezu este de altfel şi singurul din Vâlcea care păstrează centrul istoric al vechiului târg brâncovenesc.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *