Victor Giosan sau lungul drum de la Open Society la un bovaric penelist de Vâlcea

L-am cunoscut pe Victor Giosan în anii ’90, când se înfiinţa, la Râmnicu Vâlcea, Alianţa Civică. Şi atunci l-am ascultat prima dată. Un personaj timid, dar cu o explozie a discursului, cu multe silogisme pătrunzătoare, care te determinau să crezi că perspectivele occidentale, abia pipăite de noi, tinerii, erau mult mai aproape decât aş fi crezut.

Ulterior, viaţa politică ştim cu toţii ce turnură a luat, societatea a mers spre o altă direcţie, una haotică, socialist rudimentară, speranţele au apus, renăscând abia târziu, după anii 2000.

L-am redescoperit pe Giosan (perioada cât a fost viceprimar nu am prins-o, fiind plecat din Râmnic) abia când am redescoperit presa – de data asta, cea locală, din Râmnic, Giosan fiind, cu fiecare ocazie, fie în conversaţii private, fie la emisiuni televizate, un interlocutor la fel de pertinent şi demn de ascultat, pe subiecte de geopolitică, de istorie, sociologie, politologie şi economie. Nu mi-am ascuns niciodată calitatea de bursier Soros şi de adept al principiilor care transcend graniţele şi se combină într-un tot care include „open society, Political Correctness, Societate Raţională, şi nu una emotivă” şi, de aceea poate, am crezut cu adevărat în limbajul comun pe care îl aveam cu Giosan, un vector al cosmopolitismului într-o ruralitate de facto, aici, la sud de Carpaţi.

De aceea, am considerat că a-l susţine, ca idee, pe Giosan drept lider oficial al unei organizaţii locale PNL era un apriorism de nediscutat. Mai ales că, în anul profund al crizei USL şi al „referendumului anomalie” din 2012, era singurul personaj cerebral din arcul PNL cu care puteam să am dialog atunci când ura viscerală atinsese cote alarmante pentru echilibrul social.

Din păcate, Victor Giosan nu mai este cel de atunci. Remarc, cu vădită tristeţe, că argumentul livresc păleşte în faţa unui atac la persoană, că flecăreala de Facebook este mai des uzitată de către cosmopolitul de ieri. Descopăr un Giosan de factură bovarică, unul care îşi mută teoria spre atac, dar care se ermetizează într-o potemkiadă pe care eu nu o pot desluşi. Mă aşteptam că retorica lui Giosan să se orienteze spre o cristalizare a unui alt tip de electorat, unul nu „anti-PSD”, cum spune el, ci unul „non-PSD”, aş spune eu, cu o autonomie a verbului şi a practicului.

Într-o opinie de Facebook, cu o ironie suavă, Giosan îmi cere să precizez ce tip de partid de dreapta aş dori eu. În acelaşi ritm de Facebook, îi spun ce partid de dreapta refuz eu, şi asta nu dintr-un „alibi moral”, doar pentru faptul că am, funciar, un simţ al prieteniei, chiar şi după 20 de ani, faţă de un om cu care bântuiam coclaurile Popeştiului, ajuns, în prezent, deputat. Îi spun asta dintr-un dezgust faţă de unii opinatori PNL de Vâlcea, circumscrişi formei fără fond care este leadership-ul, care, în lipsă de argumente, atacă familii sau se ascund sub  o cvasi-retorică livrescă de atac la persoană, mergând pe clişeele ruralităţii elitei de la sud de Carpaţi.

Nu credeam că trebuie să-i precizez lui Giosan că oricând aş scrie pro bono pentru prieteni, indiferent că se numesc Victor Stănculescu, Victor Popescu, Lucian Rădulescu, Constantin Rădulescu şi lista e lungă, aşa cum, în primăvara acestui an, chiar Victor Giosan a fost subiectul unei „hagiografii”, evident, cu alte particularităţi, considerând că mă adresez în prezenţa unui confrate „sorosist”, ca principii.

Revin: încep azi să cred că certurile pe care „mi le-am luat” în PNL atunci când am susţinut persoana lui Giosan pentru şefia municipiului nu au fost lipsite de argument la acea vreme. Şi, dacă mă uit la cei doar 54 de tineri din TNL şi la un modest interval de vot pe Râmnicul „infractorului Gutău” – de doar 10-12 procente, pot spune că Era Giosan la PNL Râmnicu Vâlcea este chiar un eşec.

În tandem cu flecăreala epistemologică de pe Facebook, se reprimă speranţa unei alte viziuni şi a unei alte perspective referitoare la dreapta europeană de Râmnic, rezumând totul la un conclav cu icnete livreşti, la miez de noapte. Păcat.

Liviu POPESCU