Catalonia/Muntenegru – două secesiuni pe criterii economice dar cu cauze şi consecinţe diferite

O Catalonie independentă implică mai multe consecinţe, din păcate toate negative, atât pentru actuala provincie spaniolă rebelă cât mai ales pentru întreaga Europă.

Cauzele care au dus la această situaţie sunt fundamentate mai mult pe un romantism economic, decât pe un realism economic, cu rădăcini în istoria mai mult sau mai puţin contorsioanată a fostului imperiu dar şi în latinismul apriori al ibericilor, predispus la clişee strigate decât la raţionament.

Pentru cei care au trecut prin Barcelona au realizat că limba vorbită este spaniola, nu ştiu care sunt dialectele specifice şi, mai mult de atât, respectiva provincie a beneficiat de o dezvoltare uriaşă odată cu integrarea Spaniei în UE în anii 80.

Aspectele care ţin de geografie, de turism au avantajat economic această regiune dar exact aceste itemuri au pus bazele răscolirii unui mit. Un mit latent, al superiorităţii catalane, al unor percepţii poate că reale, că zona bogată alimentează zone defavorizate ale Spaniei, potrivit principiului de stânga al redistribuirii după necesităţi. Dar de aici până la siguranţa asumată apriori că odată eliberată de acest principiu, o zonă bogată dintr-un întreg se poate dezvolta la fel de bine de una singură, dă nişte erori fundamentale. Pentru că anulează tot trecutul, construit la comun, în contingenţă cu matca.

Niciodată Catalonia nu va fi recunoscută de vreun stat european, nu va putea niciodată întreţine relaţii comerciale decât cu Spania poate, pe baza unor produse tradiţionale. Turismul va scădea probabil şi va funcţiona ca un stat periferic al Europei. Catalonia nu este o insulă colonială ocupată de Imperiul Spaniol, este o regiune bogată dar care are rădăcini în  Spania. Odată taiate aceste rădăcini, va intra in recesiune şi ulterior în faliment.

Asta produc miturile sau emoţiile care ştiu să lucreze în latura fanatică, să exacerbeze anumite sloganuri, militantismul populist.

În concluzie, secesiunea Cataloniei nu are la bază doar un fundament etnic-religios, cum s-a produs în fosta Iugoslavie.

Cu o excepţie, aici, Muntenegru. Muntenegru este singurul stat desprins de Serbia, având ca principal argumentul economic şi politic şi abia în subsidiar un factor etnic. Deşi muntenegrenii sunt la fel de sârbi ca locuitorii Belgradului. Dar Muntenegru s-a desprins dintr-o Serbie falimentară, cu o politică haotică dar cu orgolii nemotivate. Serbia nu e Spania, cea din urmă fiind un stat matur, european şi bine consolidat între naţiunile lumii.

Muntenegru avea nevoie să se salveze de o Serbie anacronică şi se vede azi, că miracolul muntenegrean este argumentat prin fapte. Stat NATO şi viitor membru UE, spre deosebire de statul sârb care e departe de aceste deziderate.

Dar secesiunea Cataloniei pe motive de mituri contorsionate poate produce o undă de şoc în toată Europa. Şi acolo unde există aceste mituri ale „regiunii alese”, cu slabă maturitate statală, alimentată de fanatism şi populism poate prinde rădăcini. Corsica e un exemplu, Flamanzii altul, Bascii spanioli, Padania italiană şi de ce nu Banatul românesc sau Ardealul fie pe fundament economic, fie pe fundament etnic. Iar dacă vorbim de etnicitate atunci Cutia Pandorei e uriaşă în toată Europa.

În concluzie, Catalonia ar fi al doilea stat european care se separă pe criterii de „regiune aleasă”, după Muntenegru, dar cauzele şi consecinţele care ar decurge de aici ar fi cu totul altele, deşi trăsăturile economice ale celor 2 entităţi statale mediteraneene sunt similare. Dar, în timp ce Catalonia ar falimenta, Muntenegru a expodat. Pentru că Spania nu e Serbia iar muntenegrenii nu trăiesc din mituri economice.

Una este să te desprinzi de un stat matur, puternic, cu o democraţie bine consolidată şi alta este să scapi efectiv de o ghiulea de picior, de un stat anacronic, haotic şi văzut drept paria în lumea civilizată.

În fine, dominoul catalan este imprevizibil dar să sperăm că jocul absurd pe care îl practică barcelonezii se va încheia potrivit precedentului Krajina/Slavonia Orientală, stat minuscul ,care după o scurtă perioadă de „independenţă” s-a reunit cu Croatia.

Liviu POPESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *