La Perişanii Vâlcii se află una din cele mai mari colonii de licheni din România

De aici a fugit Carol Robert de Anjou, iar de atunci, marele Imperiu a înţeles că Vâlcea nu are cum să le aparţină. Nici Mlăceniul, nici Pripoare, nici Poiana, nimic din ce este acolo, la poalele de miazănoapte ale Coziei, grupat în arhipelagul Perişaniului, nu avea să fie vreodată sub cizmă de alt neam.

Perişani, straja judeţului, cea mai înaltă comună din Vâlcea, care îşi scaldă glezna în undele Băiaşului, iar cu capul stă aproape de Topolog, având creştetul spre Suru, este liantul de munte dintre Vâlcea frumoasă şi Argeşul capitalelor domneşti.

Perişaniul se duce ca un şarpe mitologic departe spre Sălătrucu, prin Poiana, cel mai frumos sat, care pune muntele sub picioare, creând o zonă turistică impresionată, dar neştiută de mulţi. Case noi şi pensiuni în construcţie există aici, o pregătire pentru marea şosea europeană care va să vie. Pentru că, la Poiana, va ajunge Autostrada Sibiu – Piteşti, iar muntenii de aici au înţeles că asta este şansa lor. Să iasă la drumul mare, spre Europa.

Pentru cine nu ştie, Perişaniul coboară prin cascade de sus, de pe Cozia nordică, dinspre Vârful Omu, macină aurul băieşilor şi pare că adună toate izvoarele cereşti ale lumii.

La prima vedere, localitatea pare ruptă din Stâncoşii americani, cocoţată pe munte, casele prinzând rădăcini în stânca masivului care, pe daci, i-a binecuvântat.

Aşa este la Perişani. Se intră prin cheile Băiaşului, spre mantia Masivului Cozia de nord, şi apoi se tace ca într-o maiestuoasă catedrală apuseană.

Aici a vrut Tihomir să întemeieze primul regat românesc, aici, Basarab i-a arătat lui Robert de Anjou drumul de întoarcere, aici, capra neagră, ursul şi lupul carpatin au ţinut morţiş să completeze prima formulă a codrului frumos.

Perişaniul este oda turismului românesc. Cine va alege să înnopteze, chiar şi preţ de o noapte, la Perişani, va dori apoi o viaţă să rămână. De la Mlăceni şi până la Groşi, de la Pripoare şi până la marginea râului de aur, totul este un sonet, sonetul Perişaniului, capitală străveche a Loviştei de sus, locul unde păstorii au ales primele doine, unde râurile cântă în cascade şi unde cetăţile stau sub pământ, învăluite în mister, aşteptând să fie descoperite.

Aici sunt Văile Roşia şi Valea Urloaia, văi  care adună zeci de cascade, de parcă tot muntele ar fi un bariton de primă operă străbună.

Şi mai e ceva în Perişani. Una din cele mai mari arii de licheni de piatră din Vâlcea şi chiar din România, o suprafaţă cu licheni care se întinde pe mai bine de 2 kilometri pe traseul Muchiei Sturului. Un traseu turistic de poveste, aflat pe versantul nordic al Coziei, cu două culmi stâncoase unde curge pârâul Sturu.

„Este o zonă neaflată în soare şi unde stâncile au permis această cultură. Sunt convins că o asemenea arie de licheni, cum rar pot fi văzuţi în altă parte, va atrage iubitorii de natură să se încumete pe acest traseu”, spune Ion Sandu, primarul din Perişani.

Planta lichen de piatră nu are rădăcină, tulpină, frunze sau flori (fiind o plantă inferioară), ci se prezintă ca o tufă creaţă, miniaturală, de câţiva centrimetri înălţime, verde-cenuşie, cu gust uşor sărat şi amărui.

Are o extrordinară rezistenţă la condiţiile climatice extrem de aspre în care creşte, explicată prin principiile active pe care le secretă.

Se distinge în terapie prin extraordinara sa acţiune asupra aparatului respirator, pentru care este un adevărat elixir, fiind foarte eficient în tratamentul bronho-pneumoniilor, astmului, faringitelor şi esofagitelor etc.

În afara acestui traseu, primăria pregăteşte alte două trasee turistice – traseul cascadelor şi traseul Valea Roşie. Toate, în parteneriat cu Parcul Naţional Cozia, Romsilva, Serviciul Judeţean Salvamont.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *