Căpitanul Nemmo, lunatecul braşovean din Sulina, care trăieşte la marginea Imperiului Europei

Era dimineata. Acolo pe peronul Sulina, cu Dunărea pe partea stângă. Într-un zori de Deltă. În Delta României, în lumea de la marginea Imperiului Europa, în cel mai cosmopolit oraş al României de secolul XIX.

„Popescu! 38 de ani te-am aşteptat aici”. Nemmo. Cu 2 „m”. Am mai fost în Delta dar niciodată nu l-am cunoscut pe Nemmo. Un tip negricios, fost căpitan în armata română, detaşat la Sulina prin anii 70, venit din Braşov şi însurat cu Delta. Şi cu Dida.

Nemmo, personaj controversat, simpatizat de turişti, înjurat de localnici, este un ghid turistic al Deltei de capăt, un fel de spirit rebel, mereu pus pe o satiră, o glumă. Orice se poate spune despre Nemmo, rău şi foarte rău, dar nimeni nu poate contesta că are charismă. Nu e tehnicizat, nu te bate la cap cu cifre şi date biologice de manual care să te facă să caşti plictisit.

Te urcă în barcă, alături de „nepoţi şi nepoate nelegitime” sau de „studenţi la geografie în diferiţi ani”, îţi bagă o boxă în cap, cu muzică… de la Valsurile lui Strauss, tarantele italiene, Creedence, Ducu Bertzi, Godoroja şi pleci pe canale, bălţi.

Iar Sulina are destule. De aici pleacă delta spre încoace, se răsfiră ca un continent de grinduri şi ape, până la Periprava sau Sf. Gheorghe. Mergi pe Şchiopul şi afli povestea Bărbosului, lipoveanul gospodar căruia invidioşii i-au dat foc la casă. Spre Cardon, ultimul sat cu 7 oameni, unde centrul cătunului e o giraţie de ape iar nea Mihai din Sinaia a făcut un plonjon de şi-a înfipt şoşonii în mâl şi a boscorodit la Nemmo, toată amiază.

Dar asta nu l-a împiedicat pe nea Mihai să ne ducă într-un safari de pomină pe grindul Letea. De ne durea noada de atâtea salturi în jeep-ul desfăcut şi ne-am zgăriat fălcile de atâtea sălcii luate fix în sfecla. Printe cătină şi iarbă roşie de deşert am aflat de vizita lui Ceauşescu în pădurea subtropicală a României, unica Letea. Pădurea apărută fie din găinaţ de pasăre, cu ghinda îngurgitată, fie din ghinda plutită pe valuri. Nu se ştie cum, dar avem o pădure de poveste, pe care Ceauşescu a completat-o cu pini spanioli.

Nemmo şi-a pus ochelarii cu ochi şi pe sunet de rock’n’roll povesteşte despre viţa de vie care a dat de sare şi s-a uscat, de deţinuţii politici ai Peripravei, îngerii din cer ai lui Ficior Aceia care au murit în torturile deltei. Închisoarea nu mai e…sau?

La C.A Rosetti oamenii nu iubesc turiştii. Ăia din cârciumă, ăia cu ajutor social. Suntem intruşi, suntem cei care i-am oprit din „îmbogăţire”. Suntem cei vinovaţi pentru că au pierdut afacerea vieţii lor. Aia de un milion de lei de cal sălbatic mort. Mai ştiţi povestea cu samsarul criminal care plătea cu 100 de lei pe cei din Rosetti pentru un cal prins? Acel masacru care a dus la moartea a peste 8000 de cai sălbatici dintr-o zonă unică a Europei?

Este de fapt un război surd al Deltei. Între ei şi noi. Între cei care au regulile lor şi noi care vrem altceva. Nemmo nu e iubit de localnici. El e braşovean. Dar este pe fiecare blog. Nu ştiu câte cunoaşte sau nu, la detaliu, dar are farmec. Suficient cât să-ţi placă preludiul deltei.

Letea are opt fâşii şi opt dune. Adică este pădure cu 8 paliere şi cu 8 zone deşertice. Cu dune de nisip. O pădure însă obiectiv zero. Nimeni nu se abate din potecă, nimeni nu calcă lemne putrezite, nimeni nu rupe o ramură. Este o pădure născută şi iertată pe veci de om. Are cai, are vulpi, căpriori, mistreţi, şerpi şi şacali. Un stejar de 500 de ani. Este pădurea de stejari, de frasini, cu liane, cu apă primăvara şi toamna. Şi cu Nemmo. la nea Mihai din Sinaia am mâncat un borş pescăresc (3 porţii). Borş nu storceag. Adică din ăla care are carnea înainte şi zeama după.

Că vorbim de Nemmo al Deltei României.

Nemmo te duce la Sfântu Gheorghe, pe Roşu şi Roşuleţ, pe Erenciuc, te duce cu muzica lui pe toată Delta României de la Sulina. Râzi, glumeşti cu nepoatele şi nepoţii lui Nemmo. Cred că un sfert din România şi încă pe atâta din Italia, Belgia, Israel, Franţa, SUA sunt rudele lui Nemmo.  Şi nuferii. Ăia albi pitici şi galbeni pitici. Şi pelicanul Vasilică şi cormoranul Marinică şi iubita cormoranului şi gâinuşele de deltă.

Cu Nemmo vezi Insula Fericirii, locul unde apune soarele dar şi de unde îl scoate marea la loc dimineaţa.

Numele Nemmo vine nu de la Căpianul lui Verne ci de la peştele ăla arlechin din film. Şi mai degrabă e aşa. Pentru că e fun, acest individ cu mustaţă din Delta Dunării. Consumat în doze proporţionate, acest Nemmo te face să iubeşti trista frumoasă Sulină cu delta ei cu tot.

Pentru că în realitate, lucrurile sunt teribil de dramatice. La Sulina, lumea e altfel construită, legile sunt altele, viitorul este foarte greu de prevăzut. Sulina şi delta au şanse cu Nemmo, cu doamna Flori, cu cei câţiva oameni frumoşi care au trebuit să se adapteze într-un masacru al timpului, într-un masacru al unui stat ucigător de hulpav, un stat care şi-a bătut joc de Delta Dunării, un stat care a distrus cu bună ştiinţă singura comoară a României.

Pe Facebook, Tinerii frumoşi şi liberi sau alţii din elită spun că Teleromanul este etalonul anomaliilor postdecembriste. Greşit, Teleormanul este Europa, pe lângă Tulcea…Şi voi detalia asta în materialul următor.

Liviu POPESCU

One comment

  • Alex

    Publicitate si doar atat. Vestitul capitan Nemmo are o doza de nesimtire incredibila. Cand e cu barcile pe un canal, il blocheaza pana termina el ce are.de spus. Are pretentie sa i se acorde prioritate la orice. Cel mai grav e insa altceva. Detine titlul de singurul care a reusit sa scufunde o barca plina cu turisti. Era preocupat sa-si faca numarul si a facut o manevra gresita. Noroc ca aveau vestele! Dar presa il umfla aiurea. Cine vrea liniste in Delta si nu circ trebuie sa caute in alta parte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *