Eugen Neaţă a reuşit să îmbânzească mai multe prevederi „staliniste” ale Codului Penal

Deşi în peisajul media au apărut mai multe articole cu privire la „hărnicia” unor parlamentari vâlceni, dacă ne aruncăm ochii pe site-ul Camerei Deputaţilor, cel mai mare număr de voturi electronice îi aparţine lui Eugen Neaţă, asta însemnând prezenţa sa efectivă în plen şi la comisii.

Tot în dreptul lui Neaţă sunt contabilizate 15 propuneri legislative, din care una promulgată ca lege.

Şi nu încheiem fără a menţiona că una din cele mai importante modificări ale Codului Penal, iniţiată de Eugen Neaţă, are mari şanse să fie votată, o prevedere care pune accent pe „mai puţină represiune” şi mai mult pe incluziune socială.

Anomalia care exista în codul penal cu accente staliniste făcea să se ajungă ca un cetăţean să stea la închisoare până la 20 de ani, nu neapărat pentru infracţiuni grave, ci printr-un cumul de pedepse.

Neaţă consideră că mai importante sunt recuperarea şi integrarea socială a unui cetăţean decât împovărarea statului şi „falimentul psihic” al celui pedepsit.

Să ne gândim, de exemplu, la un tânăr care comite infracţiuni informatice (hackerii, cum mai sunt numiţi), luat de avântul tinereţii şi, în afara acestora, alte infracţiuni conexe. Acesta, pe vechiul cod penal, putea să-şi petreacă tinereţea într-o închisoare, înfundând ani grei puşcăria, asta, în timp ce statul ar putea să consume resurse cu integrarea acestuia în societate şi în piaţa muncii.

Deputatul PSD, doctor în drept, propune astfel modificarea CP în următorul fel:

„Art. I. – lit. b) a art. 39 din Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, se modifică şi va avea următorul cuprins:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fără ca acest spor să depăşească încă o dată limita maximă specială prevăzută pentru infracţiunea stabilită ca fiind cea mai grea.”

Ideea este nu doar rezonabilă, ci și profund motivată juridic și uman.

Demersul lui Eugen Neaţă, singur iniţiator al legii deja a trecut de comisie şi a fost înaintat deja către Senat.

Iată expunerea de motive.

EXPUNERE DE MOTIVE

Autorii Codului penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, au operat multiple şi semnificative modificări în raport cu Codul penal de la 1968. Una dintre aceste modificări vizează modul de stabilire a pedepsei principale în cazul pluralităţii de infracţiuni, respectiv în cazul concursului de infracţiuni, al recidivei şi pluralităţii intermediare de infracţiuni.

Codul penal de la 1968 reglementa modul de stabilirea a pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică în art.34 care are următorul cuprins:

“(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor până la jumătatea din acest maxim;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în total sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiilor de la lit.b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit.c)”

(2) Prin aplicarea dispoziţiilor de la alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Codul penal în vigoare reglementează modul de stabilire a pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică în art.39 în care se prevede:

“(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii conform lit.b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c)

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugarea la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.”
Procedând la un studiu comparativ al celor două texte, art.34 Cod penal anterior şi art.39 Cod penal în vigoare, observăm, pe la o parte, asemănări, iar pe de altă parte, deosebiri semnificative.

Astfel, când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În acest caz, în ambele coduri funcţionează sistemul absorbţiei, luând în seamă natura şi gravitatea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

Deosebiri esenţiale apar în celelalte situaţii şi anume:
– când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, potrivit Codului penal în vigoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. În acestă situaţie, deşi se adoptă sistemul cumulului juridic ca şi în Codul penal anterior, sporul nu mai este facultativ, ci obligatoriu şi, totodată, el este variabil în funcţie de gravitatea pedepselor cu închisoare aplicate pentru fiecare infracţiune în parte;
– când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
– când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii. În această împrejurare este adoptat sistemul cumulului aritmetic;

– când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii conform literei b) la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform literei c).

În Codul penal în vigoare {art.39 alin.(2)} a fost introdusă o dispoziţie de excepţie care dă posibilitatea instanţelor de judecată ca în cazul comiterii de către aceeaşi persoană a mai multor infracţiuni deosebit de grave, să se aplice pedeapsa detenţiunii pe viaţă dacă prin adăugarea la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoare stabilite, s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de 20 de ani sau mai mare.

Aşa cum rezultă din expunerea de motive a proiectului noului Cod penal, la reglementarea modului de stabilire a pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni s-a avut în vedere faptul că într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportarea la importanţa valorii sociale lezată pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnaţi şi cu atât mai mult pentru cei aflaţi în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispoziţiile părţii generale, care vor permite o agravare proporţională a regimului sancţionator prevăzut pentru pluralitatea de infracţiuni.
În cei peste trei ani de la intrarea în vigoare a noului Cod penal, din consultarea practicii judiciare, s-a constatat că hotărârile penale în materia concursului de infracţiuni sunt în deplină concordanţă cu voinţa legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni cu excepţia cazului reglementat în art.39 alin.(1) lit.b) unde constatăm că prin aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu, fără nicio limită, se ajunge la aplicarea pedepsei cu închisoare în limite exagerat de ridicate.

Din aceste considerente propun ca la art.39 alin.(1) lit.b) să aibă următorul cuprins:

“b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fără ca acest spor să depăşească încă o dată limita maximă specială prevăzută pentru infracţiunea stabilită ca fiind cea mai grea.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *