Pirandele, copiii şi americanii – Debarcarea de la Negreni, sectorul Omaca Bitch. Jurnal de Front III

Zilele Râmnicului. Pardon, zilele Americii, zilele Mihăeştiului, în fine, oricare din ele ar fi fost, vreo 2000 de gură cască de-ai noştri, printre care şi subsemnatul, am luat cu asalt Negreniul. Un fel de bază militară spontană, marca Delta Force, plină de americani, negri, negrese, blindate şi mitraliere.

Ce n-a văzut ea Vâlcea de când a întemeiat-o Mircea pe pământ.

Coadă? ca la urs. Copii? ca la tiribombe.

Americani? Ca la ei acasă. Torgesson, Anderssen, Cook, nişte tinerei de până în 20 de ani, aflaţi prin dinamica istoriei, lângă grajdurile Dianei, pe islazul comunal, la baza Negreniului, unde stau vedetele, adică eu.

Şi că tot fuse ziua porţilor deschise, mi-am luat familia ca la vot, cu buletine în mână (că am zis, drace, nu intri într-o bază americană ca la tac-to în beci) şi pas cu pas am purces pe jos, de pe uliţa noastră asfaltată, hăt jos, spre islaz, adică la vreo 600 de metri de gardul casei mele, spre Uncle Sam. Alma a lătrat scurt în semi-ruseşte…Iob Tvoiu…

Ceva mi s-a părut dubios încă de pe strada mea liniştită, unde trec 2 maşini pe oră, de asta dată, treceau 2 pe minut, semn că traficul de jos, din „dejeu”, se mutase mai acana. Printre balegi şi regina nopţii…

Auch mama! Când am dat curba (nu colţul), am văzut! Pe lângă miliţianul dintr-o intersecţie cu panou electoral, unde zâmbesc toţi candidaţii la primărie din 2004 încoace, şi unde de regulă se întâneşte un motocultor, o căruţă şi un oarecare autoturism, erau multe, multe maşini. SM, CT, VL, DJ. Parcate. Unele pe o latura, altele blocate pe la porţi. Mame, taţi şi borăcei. Şmecheri şi şmecheriţe toţi se ducea spre bâlci. Am ajuns rapid în dejeu, unde coloana de maşini era blocată. Se mergea pe un singur sens, ba chiar sex, femei pe stânga, bărbaţi pe dreapta. Maşini pe islaz, maşini prin margine de drum, maşini pe drum. Nu erau mici şi tarabe cu chinezării….deşi reflexiv le-am căutat din priviri.

Şi aici începe expoziţia. Deci buletine nu trebuie, pentru că expoziţia americană avea două paliere. Unul pe stradă, spre grajdurile Dianei, drumul ăla praf de tip Kandahar care duce în Colonia Nuci, de zice americanu’ că a nimerit precum orbul Afganistanul, by te way de minorităţi. Şi unul pe islaz.

Mergem pe lângă tot felul de maşini uriaşe, cu mitraliere pe ele. Cu americani printre. Exact ca în Delta Force. Unii negri, alţii caucazieni, altele femei. Zâmbesc, ne bagă în seamă, noi ne băgăm în seamă. Se fac poze. Copii se urcă în maşini, noi masculii alfa luăm mitraliere în mână şi facem poze de Facebook.

Şi o văd pe Carmen. O salut. Era cu fetiţele la americani. Mergem, tragem cu ochiul la corturile americanilor. Paturi suprapuse şi trei vidanje EcoWC….

He he he…O Dacie 1300, pe care scrie poliţia militară stă pe tarla. Cea mai bună glumă a bazei. Cred că a durat vreo 2 zile, până când americanii s-au prins ce este acel obiect neidentificat.

Din nou convoi. iar oameni, iar copii. Uite-o şi pe Nicoleta. Ia interviuri. Îmi ia şi mie. Mămăă, vezi că o să mă dea ERTEVE-ul deseară! Şi ajungem în zona bazei, unde nu avem voie. Acolo unde e operaţiunea. Aici, apar oile şi piarandele. Pirandele fac şi ele poze cu americanii. Noi facem poze la pirande cu americani. Putin probabil ne face nouă poze care pozăm pirande care se pozează cu americanii. L-am salutat şi pe Florinel.

Oile merg pe linia de mocăniţă. Ele au voie. Mocăniţa a stat o juma de oră blocată cu calcar. Am vorbit cu Anca şi i-am spus că americanii au rechiziţionat calcarul, daune de război pentru perioda de până în 23 aug. 44.

Ne întoarcem. Mucea vrea gogoşi americane. Gogosi de gogoşi care sunt la intrarea în front. Mă salut cu cunoscuţi sau necunoscuţi şi ne întoarcem spre islaz. Nu înainte de a  mă mai poza odată. C-aşa e-n tenis. Mucea vrea gogoşi. Dar nu-i luăm acum.

Şi tot aşa, calc islazul, aici e aici! Ca la tiribombe. Copii urcă pe blindate şi dau claxoane. Al meu mai şmecher apasă prelung un claxon. Evit balegile şi mă uit la americani. Trec pe lângă mine dar sunt şi ei zâmbitori. Cum ne privesc? Oare sunt politicoşi c-aşa e regula sau ne-au simţit că suntem tâmpiţi de de treabă cu ei şi îi admirăm.

Albert urcă pe amfibie şi gata. E cazul să plecăm. E şi Samy pe aici. Apoi mergem la gogoşi. Acolo e coadă. Mucea renunţă şi vrea îngheţată. Îmi iau şi eu şi mergem spre casă. pe uliţa cu balegi. Un convoi iese cu greu din zonă. cu manevre cu claxoane. Cei care au venit cu maşini au belit belengherul! Cel puţin de pe islaz nu au nicio şansă să iasă în sub 20 de minute.  Şmecherii sunt vopsiţi pe faţă. Fetele la fel, Ca americanii. Pirandele nu. Ele nu au nevoie de vopsea…Ce rasist sunt, mânca-ţi-aş!

Ajung la mine pe uliţă. Şi atât. Am fost pe la vecini, nu?. Vecini de treabă. Cred că mi-ar plăcea o bază americană aici. Zic eu.

P.S. Habar nu am ce naiba fac aici. Joacă fotbal şi aleargă pe uliţa mea. Atât i-am văzut…luptând.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *