M-am săturat de DeNeAism, de Kovesism, de justiţiarism, de…fanatism de dreapta

În România salut faptul că Voiculescu a făcut şi face închisoare, consider ceea ce s-a întâmplat în aceşti zece ani, la nivel juridic este foarte bine, e bine că a intrat dihonia în clasa politică şi parte din ei, de la Cătălin Voicu la baronaşii locali au făcut un sejur pe la Jilava.

Numai că, în acest timp s-a produs o malformaţie, o instituţie a devenit mai presus de lege, un fel de absolutizare a legii, unii au devenit deja precum sfinţii sau ca tribunalul lui Robespierre. Ghilotina deja e montată în piaţa publică şi o stare de temere a pătruns în societate, paralel cu ovaţii şi popcorn de vânzare la execuţii.

Albii şi negrii, menşevicii şi bolşevicii, puritanii şi alteraţii, aşa a ajuns societatea românească. DNA a devenit o instituţie care nu are dreptul să fie judecată de nimeni. Ci doar să primească ode. Laura Codruţa este similară unui arhanghel, unui apostol, un mesajer divin care împroaşcă pulbere, pucioasă asupra Sodomei şi Gomorei care este norodul..

Sincer, aveam o părere bună despre şefa acestei instituţii. Numai că, prezenţa ei, la Oprea în casă, într-un anturaj dubios (nu că aş fi vrut-o la Cărtureşti), în ziua cu alegerea lui Băsescu, m-a scârbit.

Este ca şi cum aş aprecia o doamnă elegantă din oraşul meu dar într-o seară aş vedea-o la vodcă într-o speluncă din Ostroveni, fumând carpaţi ieftin cu un fost securist de cartier.

Mă sperie mitologizarea DNA-ului, acest DNA-ism, similar iureşului Revoluţiei franceze. Goană după corupţi, după şeful de scară care doseşte 100 de lei din asociaţie, după naşul de tren care ia şi el bani de la studenţii din Regie, pentru o cinzeacă, această sacralizare a unei instituţii, statuile care se fac unor magistraţi de la Curtea Supremă, sincer mă face să devin extrem de circumspect cu „segmentul de dreapta”, cu elita străzii.

Cred în justiţie dar nu mai cred în DNA-ism. Nu sunt Kovesist, apreciez munca oricărui procuror dar nu o divinizez. E fişa postului pentru un procuror să prindă şpăgarii dar nu e fişa postului să acţioneze dirijat, să ia la întâmplare pe oricine, oricând, oricum, doar pentru că a interpretat un dialog telefonic, ascultat de SRI…

DNA a devenit deja mai presus de statul român, mai presus de Constituţie, mai presus de parlament, de preşedinte, de Biblie. Cine, până la urmă? O doamnă care stătea la şpriţ în casă la Oprea, un ins îndoielnic ca om, în seara în care un Băsescu, un fanfaron a recâştigat un mandat prin 5000 de voturi pe secundă la Paris…

Nu asta e România pe care o vreau. Nu cred apropos în binoame sau polinoame, ştiu însă ceva clar. Nu cred în fanatism, în idolatrie, în chip cioplit. Nu am să ies niciodată să apăr izmenele lui Kovesi pe stradă. Şi nici să facem din DNA un un fel de Erdogan care să pună ghilotina în piaţa centrală.

Apropos nu voi sări în sus de bucurie nici dacă va fi arestat Dragnea sau Băsescu, Iohannis sau Udrea. Dacă vor fi dovediţi că sunt infractori foarte bine, dar dacă se forţează nota în oricare din cazurile de mai sus, atunci, da, mai bine fără DNA. Nu avem nevoie de un alt tip de Securitate a Statului cinzecistă.

Şi cred că m-am cam plictisit de manifestările de stradă „DeNeAiste” şi de cultul personalităţii lui Kovesi.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *