„Mica Meteoră” Schitul Păpuşa străjuieşte intrarea într-unul din cele mai frumoase canioane ale Vâlcii

Vâlcea este tezaur românesc, tezaur de spirit, tezaur de frumos, chei, canioane, râuri şi pâraie care compun cu adevărat o simfonie a vieţii.

Azi, într-o ploioasă zi de mai, am ales drumul de dincolo de cele mai înguste chei în calcar din România, cheile Bistriţei (loc de pelerinaj al Reginei Maria), de la Academia Bistriţei până dincolo, pe malul râului de munte care a rupt zidul milenar al Căpăţânilor, creând un adevărat Rai, numai că ancorat pe pământ.

Drumul cheilor se continuă cu valea frumoasă a Bistriţei, iar apoi se duce spre Cuca, înspre un canion cum rar se mai poate întâlni, dincolo de apele Costeştiului. Un drum absolut metaforic, un drum regal, care urcă spre culmea munţilor.

Aici, la Costeşti, comuna frumoasă a României, staţiune princiară, Dumnezeu este în fiecare molid, mojdrean, frasin, în fiecare undă de apă care trece prin cristalinul de piatră. Te plimbi şi nu ştii încotro s-o apuci, pentru că eşti îmbătat de feeria montană de sub Vârfurile Zănoaga, Netedu, Vânturariţa…

Şi, cu drept cuvânt, am omis a spune că, la intrarea în acest arhipelag de chei, peşteri, munţi şi izvoare, străjuieşte mica Meteoră, Schitul Păpuşa. Şi nu de acum, ci de peste 300 de ani.

Schitul Păpuşa este una dintre minunatele biserici păstrate până astăzi în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Zidită pe o culme muntoasă, la foarte mică distanţă de Mănăstirea Bistriţa, biserica numită „Schitul Păpuşa” este astăzi o biserică de parohie, pentru sătenii din Bistriţa, lângă aceasta aflându-se cimitirul satului.

Schitul Păpuşa se află în vecinătatea Mănăstirii Bistriţa, ajungându-se aici în 15 minute, pe o potecă ce urcă peste râul Bistriţa, înspre nord-est. Aflându-se în imediata apropiere a Mănăstirii Bistriţa, el nu poate fi despărţit nicidecum de istoria frumoasei ctitorii a Craioveştilor. Schitul Păpuşa, fiind situat peste râu, poate fi văzut foarte bine din poteca ce duce la Peştera Sfântului Grigorie Decapolitul.

Schitul Păpuşa poartă hramul Sfântului Grigorie Decapolitul. După turla octogonală şi pridvorul deschis, el aparţine epocii brâncoveneşti. Cu toate că a fost zidită în 1712, ea nu este ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, ci de călugării bistriţeni, care îl aveau în frunte pe egumenul Ştefan.

Călugării de la Bistriţa au închinat-o Sfântului Grigore Decapolitul. Zugrăveala însă, din aceeaşi epocă, a fost făcută cu cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu, printre care şi vornicul Iordache Creţulescu, ginerele domnitorului, căsătorit cu domniţa Safta.

La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în linişte călugării cărturari de la Mănăstirea Bistriţa, dar astăzi nu s-a mai păstrat din vechiul schit decât biserica, aflată lângă cimitirul satului. Ea serveşte şi în prezent ca biserică parohială a satului Bistriţa.

Planul construcţiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 metri la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 de centimetri faţă de zidul naosului. Biserica este alcătuită din pridvor, naos şi altar. Pridvorul este alcătuit din şase coloane şi două semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă, în plan octogonal, cu o bază paralelipipedică înaltă.

Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care înconjoară biserica în dreptul streaşinii, bazei şi părţii superioare a turlei. Pictura bisericii datează din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif şi a ieromonahului Teodosie.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *