Cel mai vechi drum al României (DN 7D), drumul cruciaţilor, drumul mătăsii, zace în noroi, ucis de nepăsarea autorităţilor

Cel mai vechi drum din Valahia şi poate unul din cele mai frumoase din România trece prin Vâlcea. Dar prea puţină lume ştie de el şi e bine că e aşa, pentru că acest drum efectiv este pulverizat în mii de gropi, într-un hal pe care cu greu îl poţi prezenta azi, într-un singur material.

S-au adresat memorii, sute şi mii de petiţii, interpelări, strigăte disperate, dar nimănui, efectiv nimănui nu i-a păsat de DN 7D, după indicativ, drum principal al României, în realitate, nu se compară nici cu cel mai jalnic drum forestier din ţară.

Vechi drum folosit de legiunile romane, DN 7D, Drumul Loviştei, drum care străbate cel mai frumos ţinut al Vâlcii, locul unde s-a născut, de fapt, Ţara Românească voievodală, sucombă, se scaldă în noroi, se afundă în pământ, e mort de-a dreptul.

Acest drum lega, acum peste 2.000 de ani, fortificaţiile romane, Limes Alutan, cele care apărau ultima provincie romană, pe care armatele imperiale o păstraseră pentru aur şi sare.

Nu mai puţin de 4 castre romane încă se luptă cu vremea aici, în Loviştea, străduindu-se să reziste uitării.

Cnezatul lui Litovoi sau al lui Farkas aici, în Loviştea, îşi are obârşia, primele formaţiuni statale ale lui Miraslau şi Seneslau sunt aşezate pe acest drum al antichităţii. Iar ulterior, cavalerii maltezi şi toate oştirile Occidentului au mers pe acest drum în zecile de cruciade, aventurile creştinătăţii pentru distrugerea Imperiului Musulman. De la Câineni şi până dincolo, la Sălătrucu, pe Valea Topologului, sute de pietre sculptate cu cruci malteze, morminte de cavaleri apuseni stau drept mărturie a primului mileniu de după Hristos, a  acelor vremuri.

Carol Robert de Anjou pierde definitiv, la Posada, pe acest drum, posibilitatea de a anexa ţinutul valah al Basarabilor. Aici ia naştere marea dinastie a Basarabilor, care conduce Ţara Românească vreme de 800 de ani, mormântul lui Tihomir Basarab fiind la o aruncătură de băţ, în alunişul de pe lângă acest minunat drum.

Mileniul 2 cunoaşte acest drum ca pe unul al mătăsii. Toate drumurile Occidentului spre Orient şi care au traversat Ţara Românească pe la Curtea de Argeş au trecut pe acest drum. Drumul de pe Valea Oltului apare abia în secolul al XVIII-lea.

Dar acest Drum al Loviştei este drumul frontului în Primul Război Mondial, mii de soldaţi români sunt acum pământul care hrăneşte frumoasele păduri de fag şi molid ale acestui tărâm.

Drumul se pierde în secolul XX, odată cu intensificarea tranzitului de mărfuri pe DN 7 (actuala Vale a Oltului), deşi pe aici, pe DN 7D, drumul de la Sibiu spre Piteşti este mai scurt cu 50 de km!

Anii ’90 îl găsesc ca drum judeţean de pământ, drum care lega 3 comune loviştene – Câineni, Boişoara şi Perişani. Şi aşa rămâne până în 2003.

În 2003, autorităţile judeţene decid să facă o cacealma în acte. Transformă drumul judeţean în drumul naţional Câineni – Curtea de Argeş şi rup din Perişani o bucată, înfiinţând o nouă comună – Titeşti.

O modificare în acte, dar nu şi în teren, deşi acest drum, în Grebleşti, nu respectă deloc normele pentru un drum naţional. Sunt case care au zidurile chiar în marginea drumului. Dar nu contează asta.

Şi întâlnim şi o minune palidă. Un singur ministru al transporturilor reuşeşte, pe bucăţi, să toarne vreo 15 kilometri de asfalt în Câineni şi în Perişani. În rest, nimic, doar 400 de metri, turnaţi de o obşte în Titeşti.

Argeşenii îşi dau seama că acest drum nu va cunoaşte asfalt şi îl declasifică – pe Sălătrucu este judeţean, iar pe zona spre Vâlcea devine comunal.

Azi, la ora asta, este un drum de pământ, reabilitat prin pietruire acum o lună, dar, după ploi, a revenit la normalul ştiut, adică şleauri, gropi, pământ cu nămol. Apropo, de la Perişani până la Râmnicu Vâlcea, prin Sălătrucu, timpul de deplasare este de 45 de minute, în condiţiile în care un sfert de ceas îl pierzi pe 5 kilometri de drum de tractor (Poiana – Sălătrucu).

În fine, este păcat, este o batjocură ca un drum care are o istorie de 2.000 de ani, care traversează munţii, leagă 4 comune vâlcene de una argeşană, scurtează distanţa de la Sibiu la Piteşti cu 50 de kilometri şi trece prin spatele Coziei să fie lăsat pradă nepăsării.

Da, va exista în zonă autostrada, dar nu prin Loviştea, ci pe Valea Băiaşului. Şi atunci, acest drum util pentru turismul de Vâlcea, cui rămâne?… Fantomelor…

În concluzie, o poveste de 2.000 de ani, o istorie a Valahiei, a voievozilor, a comerţului, axa Occident – Orient a Evului Mediu, toate acestea zac în noroi, în ruină.

Nepăsarea autorităţilor este crimă împotriva României, împotriva istoriei, împotriva frumosului, împotriva comunităţilor de români care trăiesc într-un colţ de paradis montan, în poate cea mai frumoasă depresiune a ţării.

Să le fie ruşine tuturor!

Liviu POPESCU

2 comments

  • Ilie Ceausila

    Am avut un primar an mandatul anterior café a vrut sa faca acest drum nacional dar nesimtitul de Buican nuavrut nici sa nu Auda de acest drum singurul primar care an 4ani a facut ce naufacut ceilanti an 25 de ani am avut primar 2 mandate pe Popescu Petre acesta a facut doar averi personale si gratare pe la stanele comuni si nimic alceva !!!

  • Gheorghe Oprescu

    Cunosc acest traseu de foarte multa vreme. L-am parcurs de doua ori. Prima data, de la Salatruc pana am ajuns in DN7 , cu piciorul, iar a doua oara cu masina. Pacat ca auroritatile nu reabiliteaza acest traseu. Este superba privelistea si incarcata de istorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *