De ce plâng rigolele?/ Le-au înfundat nepăsările…

Poate va suna dur materialul de mai jos, dar, printre cauzele care duc de fiecare dată la inundaţii atunci când plouă ceva mai mult, avem şi unele foarte grave care ţin strict de indolenţa oamenilor.

Da, aşa e, cauzele sunt multe: defrişarea pădurilor, care pe vremuri erau un fel de baraj natural în calea torenţilor de pe versanţi, sutele de staţii de sortare care au stricat albia râurilor, producând ulterior o undă de şoc în amonte şi provocând daune solului de pe ambele maluri, nerefacerea lucrărilor de consolidare a vechilor diguri etc. Aici este vina statului, în întregime, fie autorităţi locale, fie naţionale, fie o legislaţie permisivă în materie de furt de pădure sau de exploatare a pietrişului…

Dar, din păcate, avem şi un mare „dar” aici – vina statului se împarte cu a oamenilor, cu mentalitatea degradată din ultimii ani, una demnă de milă, bazată pe indolenţă, lene, comoditate…

Prima mare greşeală s-a făcut în anii ’90, odată cu reîmproprietărirea. Oamenii şi-au luat pământurile înapoi, dar au făcut imediat, din lăcomie, o greşeală fatală.

Terenurile luate înapoi aveau zeci de lucrări de îmbunătăţiri funciare, constând în rigole, canale de fugă, canale colectoare, un uriaş desen al pământului proiectat şi gândit de specialişti, realizat de ANIF, cum se numea atunci. Aceste canale erau astfel gândite încât să preia torenţii, să calmeze viiturile, să protejeze casele, satele, terenurile arabile etc.

Ce au făcut oamenii redeveniţi proprietari? Nimic mai mult: hămesiţi peste măsură, au băgat plugul în aceste canale colectoare. Le-au desfiinţat, că doar erau pe pământul lor, nu? Adică un rând de porumb în plus, nu? S-au distrus astfel peste 70% din tot ce înseamnă canal colector. La mine la Popeşti, în primii 15 ani de după revoluţie, din 5 şanţuri de tarla a mai rămas unul, iar un canal colector a devenit nici mai mult nici mai puţin decât drum agricol, că doar era o scurtătură, nu?

Ce a produs asa? Un dezastru, băltire, mlaştini şi inundaţii la orice ploaie mai cu tupeu. Torenţii, nemaiavând drumul lor, au luat-o la propriu pe arătură, până la curţile oamenilor. O fatală greşală pe care nimeni nu şi-o asumă. Dau vina pe stat, iar statul e neputincios. Refacerea acestei hărţi a ANIF costă enorm, plus că acum nu ştii dacă oamenii sunt de acord să cedeze o parte din terenuri, chiar dacă au văzut pe propria piele ce înseamnă distrugerea acestora.

A doua cauză ţine de indolenţă şi lene. Da, aşa e, spaţiul din faţa porţii de la ţară e domeniu public. Chiar dacă tu ai acolo un podeţ, un şanţ şi o mică zonă verde unde pasc găinile şi ai doi pruni sau un dud. Dar, pe vremuri, omul ţinea la acel spaţiu. El singur curăţa şanţul, văruia podul, cosea iarba înaltă, se ocupa de pruni, planta chiar arbuşti ornamentali, flori etc.

Nu spun că acest obicei nu mai este, dar, la peste 50% dintre gospodării, nu am mai văzut asta. Şanţurile sunt pline de bălării, gunoaie, peturi, podurile înfundate sau, mai rău, au fost betonate pentru o cale de acces spre căsoaie şi, efectiv, barată rigola.

Ce a produs asta? Evident, un dezastru, toate apele pluviale, simplu, nu au mai găsit şanţuri şi au ales:  fie au luat-o pe drumuri, fie prin curţile oamenilor. Platforma drumurilor este astfel erodată şi, în doi ani, se distruge (acum 1 săptămână RAJDP a turnat asfalt pe DJ Roeşti-Cernişoara, fără absolut nicio rigolă!!! Apa curgea azi, pe acest drum, fluviu… păcat de muncă!).

Sau, cum am spus, apa intră în curţi. Oamenii ţipă, zbiară, se duc peste primari, că au podurile colmatate, că sunt buruieni pe şanţuri în faţa gardului. Că doar e domeniu public. Da, legal, administrativ, au dreptate, dar la capitolul bun-simţ sunt vinovaţi de lene, de nesimţire, adică nu au niciun pic de dreptate şi nici ruşine.

Am văzut căsoaie, vile uriaşe în curţi, iar în faţa porţii bălăriile erau de 1 metru înălţime. Lenea, comoditatea, delăsarea se numără şi ele printre cauzele care provoacă inundaţii atunci când plouă ceva mai mult în România de azi…

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *