Valea Oltului sau Via Carolina a fost prima lucrare monumentală de infrastructură din Ţara Românească
DN 7 sau Valea Oltului, drumul care leagă Călimăneştiul de Turnu Roşu, puţină lume ştie că a fost prima lucrare de infrastructură de amploare contruită în ţările româneşti. Până la construcţia acestui drum, cale de acces, calea comercianţilor şi tranzitul dintre Transilvania şi regat se făcea pe actualul DN 7D, Câineni – Perişani – Curtea de Argeş, drumul romanilor, cel care are cele mai multe castre, care au făcut parte din linia de fortificaţii Limes Alutan.
Valea Oltului datează astfel din secolul al XVIII-lea, drum făcut de austrieci, o lucrare monumentală, dată fiind configuraţia reliefului, având în vedere că se lucra la o cale de acces pe malul muntos al unui râu de munte, al doilea din România ca debit.
Nu mai spunem că de la Gura Lotrului în jos spre Călimăneşti practic era imposibil de trecut, defileul îngust al Oltului bloca orice acces. Asta până la începutul secolul al XVIII-lea, după cum spune pe blogul său…”Vechiul Regat”
Nu multa lume a auzit de Via Carolina, la fel cum nu multa lume stie de cucerirea Olteniei de catre Imperiul Habsburgic. Desi aceasta perioada nu este consemnata in manualele de istorie a Romaniei ca fiind de importanta, pentru Oltenia ea a insemnat o era scurta, dar foarte interesanta.
De ce? Pentru ca ocupatia austriaca a insemnat trupe stationate pe teritoriul Olteniei, cu toate neajunsurile aduse de aceasta situatie, dar in acelasi timp si realizarea unor reforme si in special lucrari de infrastructura pe care voievodul de la Bucuresti nu le-ar fi realizat probabil niciodata.
Cea dintâi grijă a guvernului Austriei, după cucerirea Olteniei, în anul 1718, a fost de a stabili căi de comunicație care să lege Transilvania (Dacia Alpestră) cu Oltenia (Dacia de Mijloc).
Astfel, după încheierea păcii de la Passarowitz (1718) între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic Sublima Portă a cedat ”Imperialilor” cele 5 județe, care formau Valahia Mică (Oltenia). Trupele Regelui Carol al VI-lea ocupau Oltenia deja din 1717 însă oficializarea ocupației a avut loc abia un an mai târziu. Încă din timpul acestei ocupații au fost luate măsuri pentru a se lega Transilvania cu noua provincie cucerită. În acest scop Prințul Eugene de Savoia, comandantul trupelor austriece din Oltenia a fost însărcinat cu construcția unei șosele de la Turnu Roșu până la Râmnicu Vâlcei cu scopul de a înlesni transporturile militare și comerciale dintre Transilvania și Valahia Mică.
Acestă șosea comercialo strategică, i se dete numele de ”Via Carolina”. Spre a memora atât cucerirea Olteniei, cât și construcția acestei șosele, care pe acele vremuri, trecea drept o adeverată lucrare de artă, făcu o inscripțiune latinescă, în felul inscripțiilor romane și se încrustă cu crampone de fer în stânca muntelui, pe marginea drumului.
Acesta a dispus curățarea albiei Oltului de stâncile care împiedicau transportul de materiale pe apă. Sa nu uităm că, în lipsa căilor ferate, lemnul, o resursă foarte importantă în acea vreme era transportat prin intermediul plutașilor. Acele stânci din albia Oltului împiedicau însă transportul pe calea apelor.Construcția acestui drum a costat în total 60,000 florini, o sumă considerabilă pentru acele vremuri, justificată însă de dificultățile întâmpinate în timp ce se încerca a se învinge stâncoasa resistență a Carpaților și capriciile furiose ale Oltului.
Șoseaua începea de la Turnu Roșu (unde era granița dintre Oltenia și Transilvania) și mergea până la Bogdănești (localitate aflată la jumătatea drumului dintre Călimănești și Râmnicu Vâlcea). La Turnu Roșu, a fost săpată în piatră următoarea inscripție:
”Haec Via
In Dacia
Aperta est
Anno MDCCXVII”
În traducere inscripția spune: ”Acest drum din Dacia este deschis Anul 1717”
Drumul a fost numit Via Carolina, sau Drumul lui Carol, în cinstea Împăratului austriac Carol al VI-lea.
Drumul ce mergea pe marginea Oltului a fost considerat în acele vremuri ca o lucrare extraordinară fiind comparat cu construcțiile Romanilor și cu faimosul drum roman ce străbătea Oltenia în timpul ocupației romane. Așa cum vom vedea mai jos și inscripția din lăsată de austrieci în localitatea Câineni, situată pe acest drum spunea ”chiar vitejia lui Traian s-a oprit aici”.
Acest drum a fost identificat de Domnul Dr. M. Gaster care a trimis din Londra ”Societăței Geografice Române” undeva prin 90 ai secolului XIX niște notițe privitoare la România, culese dintr-un manuscris aflat în custodia British Museum.
Astfel, între planșele interesante pentru geografia Țării Românești, se afla una de aproape un metru, în care era ilustrat cursul râului Olt, de la ieșirea lui din Transilvania (Turnu Roșu), până aproape de Râmnicu Vâlcea, drum de 8 ceasuri cu trăsura. Așa cum probabil ati ghicit este vorba despre ”Via Carolina”.
Un detaliu interesant legat de această hartă este că menționa în stânga Oltului: ”Oesterreichische Wallachei” iar în dreapta lui: ”Turckische Wallachei”. Bineînțeles că lucrurile erau exact invers.
În apropiere de satul Câineni, sus în stânca munților se afla încrustată o lespede mare de marmură albă, pe care era săpată o inscripție în latină sub armele imperiale. Pe lângă acestă stâncă trecea în vremurile ocupației austriece drumul; mai târziu, în timpul domniei lui Stirbey-Vodă se pare că această porțiune a fost refăcută, cu această ocazie drumul fiind coborât. De atunci inscripția nu a mai fost vizibilă trecătorilor, fiind mult mai sus decât șoseaua:
Iată ce spunea inscripția:
”STA VIATOR
UBI NATURA STARE JUBET
ET VIRTUS TRAJANI STETIT
HIC
SUB AUSPICUS
CAROLI SEXTI
SUBACTA BREVI BELLO SED FORTI ANIMO
EUGENIO
CAESARIS VICARIO DUCE
RIPENSI DACIA
UT MEDIAE MUTUIS COMMERCIIS JUNGERETUR ALPESTRIS
EPFRACTIS NUPIBUS PRAECIPITATIS IN PLANUM DUCTIS ALPIBUS PANTE JUXTIS
XI HORARUM VIA VEHICULARIS APERTA EST
OPUS EGIT
STEPHANUS COMES A STEINVILLE
LEGATUS ET PRAESES IN DACIIS
ARCHITECTO FRIDERICO SCHWANICIO
QUID PROVIDENTIA AUGUSTI
PRO SALUTE PUBLICA PER FIDELE MINISTERIUM PASSET
GRATAE POSTERITATE PERENNE MONUMENTUM
JAM VALDE PROSPERE ET MEMINERIS
VIRTUTI CAROLI INVIAM NULLA ESSE
VIAM
QUEDUM ALPES EVISCERAT ET FLUMINA DAMAT
BELLUM SISTIT POPULOSQUE MONITBUS NUDATOS
IMPERIO FRENAT OBSEQUIO FELICES
VIA CAROLINA
HAEC EST
MDCCVII
Textul de mai sus a fost copiată de D.N. V. Pipirescu, învățător în Comuna Câineni în 1883, chiar de pe piatra originală. Din păcate inscripția nu a fost copiată foarte corect, lipsind litere din text. De asemenea anul menționat în inscripție este 1707, deși drumul știm că a fost inaugurat în 1717.
De la același învățător avem moștenire și traducerea de mai jos:
”Oprește-te călătorule! Unde natura poruncește să te oprești și vitejia lui Trajan s-a oprit. Aici sub auspiciile lui Carol al VI-a, Imperatorului, într-adever August, supusă fiind Dacia Ripensă printr’un scurt resbel, însă prin mare vitejie, fiind Eugeniu general, locțiitorul Cesarului, un drum de trăsuri, lung de 11 ceasuri a fost deschis, după ce stâncile au fost sfărâmate și rostogolite și după ce Alpii au fost nivelați și uniți printr’un pod, pentru ca țara Alpestră (Transilvania) să fie unită prin comunicațiuni mutuale cu țara de mijloc (Oltenia). Cu acesta lucrare s’a sârguit Ștefan Comte de Steinville, delegat și președinte în ambele Dacii, fiind architect Frederic Schwanicius. Ceea prin providenția Cesarului pentru binele obștesc, prin o slujbă credinciosă, a pus acest monument nepieritor pentru posteritatea recunoscătore. Acum remâi sănătos și aduți aminte că prin virtutea lui Carol nu remâne nici drum nefăcut, care Imperator nu când sfarămă Alpii, învinge rîurile, termină răsboiul și anexează la Imperiu aceste popore scăpate de munți și fericite prin supunere. Acesta este Calea Carolina. MDCCVII”
Traducerea conține elementele esențiale ale textului, dar învățătorul cu pricina a mai înfrumusețat textul pe ici pe colo cu diverse cuvinte ce nu își au locul.
Lucrări de infrastructură de o asemenea amploare nu au mai avut loc o perioadă lungă de timp în acea zonă. Deși Valea Oltului este una dintre puținele zone de trecere între Valahia și Transilvania, nordul județului nu a mai beneficiat de lucrări de infrastructură de o asemenea amploare decât atunci când a fost construită calea ferată.
Dovadă a lipsei de interes pentru această zonă strategică sunt și cuvintele rostite de Domnitorul Bibescu la deschiderea Obșteștei adunări din anul 1848:
”Ve făgăduiam la începutul anului încetat podul peste Olt…și deschiderea peste Carpați a drumului de la Câineni…știți că acestă făgăduială s`a îndeplinit cu chip de a lăsa la cei cari vor veni după noi adevărate monumente a rivnii și a talentului celor care au ajutat întru a lor săvârșire”
Chiar și domnitorul Bibescu considera acestă lucrare ca un adevărat monument, menit a trece la posteritate. Totuși în ciuda acestei făgăduieli, abia după mai bine de 40 de ani lucrările la șosea în punctele Armăsaru și Clopotul fuseseră atribuite spre reparații sau modernizare prin licitație (conform lui George I. Lahovary, conferință ținută în 4 Martie 1891, în fața Societății Geografice Române – Buletinul soc. An. XII, trim. 1, pag. 64)
Concluzia mea pentru finalul articolului este că această lucrare de infrastructură a fost într-adevăr una de o importanță majoră pentru zonă, însă amploarea ei poate fi înțeleasă mai bine dacă ne gândim că acest drum nu a suferit reparații fundamentale pentru mai bine de un secol. Este ciudat cum Imperiul Austriac a considerat regiunea importantă din punct de vedere commercial și strategic, în schimb Domnia Țării Românești a lăsat drumul fără modificări sau reparații capital o perioadă foarte lungă de timp. (scris pe blogul Vechiul Regat în 2014)
Primăria Câineni va reabilita placa monumentală care aminteşte istoria acestui drum uriaş, Via Carolina, prima legătură dintre Ardeal şi Vechiul Regat.
