Istoria halucinant de reală a Judeţului Vâlcea, în prezent!

Ne aflăm în leata 7340,23….la cârma Valahiei, au revenit voievozii de neam, prin Măria Sa, Liviu Dracul I-ul, după alungarea prinicipilor străini, sprijiniţi de Imparatul Iohan von Heramanstadt. Ultimul duce fiind un Nemeş din ordinul soroşist, se spune prin hrisoavele şi letopişeţele lui Ghiţă Tălmacul.

Domnii de neam era vasali Porţii, singurul aliat împotriva puterii imperiale. De aceea Paşa Constantinoglu conducea lejer Ţinut Vâlcii, asta după luptele din vară, când reuşise o victorie zdrobitoare în oraşul domniei lui Mircia I-ul, împotriva cavaleriror buicani, conduşi de teutonul duce Christianson.

Oastea lui Constantinoglu beneficiase de suportul răzeşilor olteni, pandurilor şi a haiducilor dar şi de sprijinul mutual la cneazului Mircia, pe care în primă fază cavalerii buicani îl doriseră într-o alianţă. Respinsă însă de Împaratul Iohan şi de Marchiza Gurgois.

Suntem în luna lui decembrie, la palatul paşei Constantinoglu erau aşteptaţi foştii boieri, vel spătarul Dimitri, stolnicul Bărbuşanu şi paharnicul Grigore. Toţi fuseseră pe vremuri prieteni apropiaţi şi luptaseră în oastea lui Ion Calianoglu, mare paşă din Vidin, mort în urmă cu doi ani, atunci când împaratul Iohan reuşise să-l înfrângă pe Pontadoglu şi Imperiul să preia vasalitatea Ţării Româneşti.

Constantinoglu stătea pe divan cu picioarele strânse, trăgea din narghilea alături de muftiul Praloglu şi de mai mulţi dregători.

Intrară cei trei, spăşiţi, speriaţi, se uitau după gâde.

„Dimitris, prietenul meu ghiaur, apropie-te, haide. Nu te-am chemat pentru răzbunări, deşi ai uneltit cu teutonii vara trecută, deşi, chiar şi acum aştepti un semn de principele Călin Inimă Zburdalnică, de a face pace cu Christianssen. Taci, nu mă întrerupe! Principele a semnat zapis cu Liviu Dracul I să-şi ţină ţiitoarele aproape şi a refuzat oferta imperială.  Dacă eşti boier cuminte, îţi poţi mări averea nu doar satele Runcu şi Ghioroiu, împreună cu robi. Ţi-aş putea da mai multe dregătorii, boier Dimitri. Sărută ciuboţica. Azi nu e zi de tăiere de capete, nu-i aşa stimată adunare?”, spuse paşa.

Boier Dimitri, cu ochii înveninaţi se abţinu şi se fortă la un zâmbet. Ştia că nu are nicio şansă, pentru moment, decât să facă pace ca paşaua.

Stolnicul Bărbuşanu, chipeş şi voinic, ca orice valah de Bărbăteşti, se apropie şi el. Nu putea comenta nimic. Nu era mulţumit de alianţa cu paşa Constantinoglu, Ţinutul Vâlcii fusese cât pe aci să-i pice lui pe mână dacă Cneazul Mircia ar fi făcut o mezalianţă cu cavalerii buicani. Numai că lucrurile se înrăutăţiseră în ultima lună odată cu victoria lui Liviu Dracul I.

Grigore mai plăpând se apropie şi el. Era mulţumit că se putea ocupa pe mai departe de Tipar.

„Şi acum baclava şi halva. Să fie bairam la palat. Mâine seară mergem la Balul cneazului Mircia I-ul. Să ne ospătăm şi să salutăm înfrângerea ducelui Christiansen şi decapitarea marchizei Gurgois! Răzeşii ne iubesc, prostimea ne iubeşte, norodul vrea să fie pace! Grămăticii mei, ia spuneţi, mai are mult de trăit ducele Christiansen?”

Grămăticii lui Constantinglu şoptiră că ei încearcă să-l decapiteze pe ducele buicanilor şi să-l pună pe bătrânul conte, grecoteiul fanariot Andrăneos, care ar fi vasal porţii şi ar plăti birul…

va urma

de Dimitrie Cam te miri

Loading...

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *