Frânceşti – Localitatea Reginei creştinismului românesc

Multe s-au scris despre localitatea reginei, despre povestea doamnei, despre miturile celei mai mari comune de la mijloc de Vâlcea.

Aşezată de-a lungul a două râuri istorice – Bistriţa şi Otăsăul, prima localitate unde s-au întâlnit monahii, aristocraţii şi forestierii, Frânceştiul este azi o punte între Olt şi restul judeţului subcarpatic. O patină a timpului care adună drumul mocăniţei, lacrimile reginei, vecernia toamnei şi povestea de început a Vâlcii.

La Frânceşti, cele două râuri care se leagă printr-un frumos pandantiv regal spun drama reginei Brâncoveanu. Aici, doamna României, rămasă văduvă, după ce destinul crunt al creştinismului şi-a luat jertfa regală, a vrut să rămână pentru dumnezeire.

De la Mănăstirea Dintr-un Lemn până la Surpatele, avem de-a face cu Golgota marii doamne a Valahiei. O cărare sfântă, un drum al doliului, al tăcerii, al amarului într-o Ţară Românească intrată într-un feudalism târziu fanariot.

Astfel, Frânceştiul se ridică azi ca o arcă divină cu două ancore sfinte, două mănăstiri care cunosc mărturiile unor patimi ale românilor pe care doar cărţile lui Dumnezeu le mai ştiu: Dintr-un Lemn, unde avem biserica doamnei, şi Surpatele, acolo unde iubita lui Iancu Jianu şi-a cunoscut nefericitul destin, după ce a fost siluită de tâlhari. Acolo şi-a luat viaţa pentru a se izbăvi…

Frânceştiul este, astfel, o continuă doină românească, este parfumul de peste timp, care vine odată cu buştenii pe care Bistriţa îi aducea din munţi şi care erau conduşi apoi cu plutele spre micul depozit de la Băbeni.

Pe aici a trecut şi prima mocăniţă a Vâlcii şi încă mai trece. Nu mai are ciobanii ardeleni de la Vaideeni, nu mai are apicultorii din Tomşani sau lemnarii din Frânceşti. Are piatră şi trece încet ca o harpă prin vechea gară a Genuneniului, spre calcarul Costeştilor.

Acesta este Frânceştiul, o localitate adusă de Subcarpaţi pe malul Bistriţei, pe drumul mănăstirilor, într-o pace de toamnă, când doar rugile sfinţilor preoţi se aud, când stelele sparg norul cerului să lumineze Golgota Vâlcii, poienile haiducilor, codrii mocăniţei…

Azi, Frânceştiul se pregăteşte de un viitor european, unul în care fiecare localnic să aibă mândria că s-a născut în localitatea reginei creştinismului românesc. Primarul Daniel Paraschiv spune că următorii 4 ani vor fi dedicaţi infrastructurii:

„Doresc reabilitarea dispensarului medical, reabilitarea tuturor drumurilor din comună, un nou centru civic, cu o nouă primărie, refacerea malurilor râului Bistriţa, drumuri agricole ca fermierii să poată ajunge acolo unde au culturile”, spune edilul.

Aşa va fi, asta credem şi noi, pentru că turismul va pune pe harta traseului monahal localitatea reginei. Drumul Mănăstirilor Olteniei de sub Munte trece prin Frânceşti sau de aici pleacă cu suspinele Mariei Brâncoveanu.

Mihai IONESCU